Legat de Facebook am ajuns la concluzia ca trebuie sa ramana un loc unde imi impart o parte din viata mea cu oameni care au totusi un anumit grad de apropiere de mine.
In consecinta am inceput sa mai filtrez lista de “prieteni”, evident sunt si exceptii ramase de la autoimpusa regula, dar ca regula de baza as putea zice ca macar sa fi dat un buna ziua cu cei din lista si in cazul in care m-as vedea din nou cu ei sa fie din nou dat un buna ziua.
Dacă dintre cititorii acestui blog se va considera cineva nedreptățit, atunci să îmi atragă atenția și vom încerca să remediem situația.:)
Mai mult sau mai puțin legat de subiect am copiat mai jos un status de pe facebook care mi se pare scris cu mare măiestrie.
“Pana astazi, m-am incadrat in urmatoarea tipologie umana: de-o bunatate genuina, de-o loialitate fara margini in perimetrul prieteniilor, de-o prostie la fel de fara margini atunci cand imi calcam propria-mi vointa, principii, crezuri, doar pentru a a-i da dreptate celuilalt, ca deh! nimeni nu trebuie lezat! Lipsa de personalitate, s-ar grabi sa statueze unii. Explicatie e cu totul alta, dar timpul si dispozitia nu-mi permit a o detalia. Am jucat, voluntar, rolul unui om slab, fara a avea prea multe a spune. Voluntar, retineti! Dupa toata aceasta exacerbata maleabilitate si candida bunavointa, nu am primit nici din partea oamenilor, dar nici din partea Providentei, ceea ce mi-am dorit. Uitandu-ma in jur, realizez ca exact cei care se afla in deplina antiteza cu ceea ce am intruchipat eu pan’ deunazi, au tot ceea ce o existenta umana, in frivolitatea ei de necontestat, si-ar dori: fericire, prieteni, bani, mari iubiri si cate si mai cate! Atunci, stau si ma-ntreb: la ce buna atata virtute?!?! Drept urmare, dragi prieteni, va anunt ca-ncepand de azi L nu mai e ce-a fost odata! Vorba aia: fost-ai lele si te-ai dus!”
