Sala memoriei

“Zi de zi, clipa de clipa, trecutul este adus la zi. In acest fel, se poate dovedi cu ajutorul probelor documentare ca orice previziune facuta de Partid a fost corecta. Toata istoria e un manuscris scris si rescris indiferent de cate ori se dovedeste necesar. Cel mai mare serviciu al Sectiei Documentare este format, pur si simplu, din persoane a caror datorie consta in a depista si aduna toate exemplarele din carti,ziare sau documente care au fost inlocuite si, deci trebuie distruse. Si cartile sunt adunate si rescrise de mai multe ori si, de fiecare data cand sunt tiparite, nimeni nu recunoaste ca ar fii avut loc o modificare.”

1984 George Orwell

Pe 10 mai 1933, zeci de mii de cărţi au fost confiscate din biblioteci şi din colecţii private şi arse în public la Berlin şi în alte oraşe din Germania.

Cărţile erau considerate literatură decadentă şi cu prea multă influenţă evreiască.Printre cărţile care au fost arse pe data de 10 mai 1933 se aflau cărţi ale lui Berthold Brecht, Franz Kafka, Sigmund Freud, Max Brod, John Dos Passos, Theodore Dreiser, Friedrich Engels, Ernest Hemingway, Erich Kastner, Paul Klee, Vladimir Lenin, Jack London, Heinrich Mann, Thomas Mann, Karl Marx, Erich Maria Remarque, H G Wells, Stefan Zweig si multi altii.

Motivul arderii cărţilor pentru a distruge memoria apare la mai mulţi autori: în Don Quijote al lui Cervantes exista o scena in care sunt arse o mare parte din cartile care l-au transformat pe ruinatul nobil in Cavalerul Tristei Figuri; în 451 Fahrenheit, capodopera lui Ray Bradbury, cartile din intreaga lume sunt cautate si arse de echipe speciale de pompieri, care de data aceasta nu sting flacarile, ci le aprind, pentru a distruge memoria umanitatii. Bradbury avea sa declare mai tarziu ca scrisese cartea inspirat de arderea cartilor de catre nazisti, 451 de grade Fahrenheit fiind temperatura la care arde hartia; în 1984 al lui G. Orwell sala numită în mod eufemistic “sala memoriei” este folosită pentru a arde orice carte sau text care nu place regimului, menţionându-se “totala distrugere a cărţilor publicate până la 1960.”

Cu o sută de ani mai devreme,Heinrich Heine ale carui carti au cazut si ele prada focului scrisese cuvintele profetice: “Dort, wo man Bücher verbrennt, verbrennt man am Ende auch Menschen” “Unde ard cărţi, într-o zi vor arde şi fiinţe umane“.

 

Bac 2008 la final.

Am citit cu interes diverse relatari despre examenul de bacalaureat de anul acesta. Toate prezinta aspecte negative dar se pune accent cel mai mult pe cele amuzante. Sunt citati diversi eroi anonimi ai acestui examen, sunt relatate intamplari haioase cu elevii care mergeau la toaleta pentru a smulge acolo pagina de rezolvari pentru a putea copia in liniste, cu profesorul cazut de pe alta planeta care a sezizat ca erau zeci de lucrari identice copiate cuvant cu cuvant din cartile special pregatite in acest sens, cu profesoarele deosebit de bucuroase de lantisorul si pachetele de tigari primite drept rasplata si despre drama celor ce nimeresc supraveghetori pe hol si sunt exclusi de la darurile generoase.

Subiectul e tratat in gluma ca si sistemul de educatie care nu isi mai regaseste cerute valorile traditionale in sistemul social actual.

Putine persoane ajung sa fie nevoite sa scrie un text in interes de serviciu, comunicarea se desfasoara mai ales pe internet cu prescurtarile aferente si greselile determinate de graba de zi cu zi.

Cand am dat eu bacalaureatul a fost aceasi gluma de examen. De copiat nu stiu sa se fii copiat pe scara industriala la modul in care profesorul sa pazeasca de fapt procesul de copiere de vreun Vlad Tepes rasarit peste noapte pe hol insa lucrurile s-au realizat in mod discret la procesul de “corectare”.

Persoane care nu au facut anumite cerinte au luat 10, altii care nu au participat in spiritul lucrurilor la bunastarea cadrelor au fost penalizate pentru impertinenta de a invata.

Numele de Colegiul Eudoxiu Hurmuzachi cred ca e doar unul din majoritatea numelor de licee unde s-a intamplat asa ceva iar patriotul roman nu e vinovat de ceea ce s-a intamplat.

Chiar daca s-ar lua 10 pe linie de toti candidatii situatia reala e vizibila peste tot. De la succesurile de rang inalt la zecile de greseli sesizabile lesne la televizor pana la scrierile de zi cu zi de pe diverse bloguri invatamantul romanesc isi dovedeste limitele.

Iar in definitiv vina majora nu e la acest examen, poate e la ora de clasa unde sunt lasate sa treaca asemenea erori nesanctionate dar mai ales la nivelul societatii unde o limba curata si frumoasa si un nivel de cunostinte decent sunt ultimele aspecte luate in considerare pentru a avea success.

Eminescu a scris Luceafarul pentru ca l-a vazut mai mare decat toate stelele si de aceea ia placut … Luceafarul s-a transformat intr-un flacau pentru ca altfel nu putea so iubeasca pe fata imparatului dar pe urma s-a nasolit treaba pentru ca fata aia iubea pe altul si Luceafarul s-a intors in cer de unde cazuse”;

 

Od lo ahavti dai…e un cantec:)

 

Dansuri de demult

Multimita Isabelei ( ea l-a si gasit si oferit si uploadat pe Youtube) am placerea
de a posta un filmulet din epoca de glorie a trupei de dansuri.
Enjoy!

 

Dans de odinioara

Un filmulet de mai de demult cu trupa de dansuri la antena 1. Enjoy!

Acest post nu ar fii putut fii realizat fara sprijinul lui Adi multumita caruia mi-am putut recupera datele de pe celalalt calculator.