Cine controleaza…

„Cine controlează trecutul controlează viitorul.
Cine controlează prezentul controlează trecutul.”
Asa scria in romanul 1984 scris in 1948 de catre George Orwell.
In functie de orice interes de moment al partidului orice persoana, orice eveniment putea sa dispara instantaneu din memoria celorlalti…
Imi era greu sa cred ca un om obisnuit ar adera la un asemenea deziderat. E greu de inchipuit ca ajuns intr-o pozitie oarecare cineva isi poate imagina ca poate schimba modul de percepere al trecutului pentru a-si crea un avantaj sau isi a ascunde un dezavantaj.
Si totusi…greu de crezut…dar se intampla.
pentru cei cu rabdare ..mai jos e descrisa viata bravului camarad Ogilvy.
Suddenly there sprang into his mind, ready made as it were, the image of a certain Comrade Ogilvy, who had recently died in battle, in heroic circumstances. There were occasions when Big Brother devoted his Order for the Day to commemorating some humble, rank-and-file Party member whose life and death he held up as an example worthy to be followed. To-day he should commemorate Comrade Ogilvy. It was true that there was no such person as Comrade Ogilvy, but a few lines of print and a couple of faked photographs would soon bring him into existence.

Winston thought for a moment, then pulled the speakwrite towards him and began dictating in Big Brother’s familiar style: a style at once military and pedantic, and, because of a trick of asking questions and then promptly answering them (‘What lessons do we learn from this fact, comrades? The lesson — which is also one of the fundamental principles of Ingsoc — that,’ etc., etc.), easy to imitate.

At the age of three Comrade Ogilvy had refused all toys except a drum, a sub-machine gun, and a model helicopter. At six — a year early, by a special relaxation of the rules — he had joined the Spies, at nine he had been a troop leader. At eleven he had denounced his uncle to the Thought Police after overhearing a conversation which appeared to him to have criminal tendencies. At seventeen he had been a district organizer of the Junior Anti-Sex League. At nineteen he had designed a hand-grenade which had been adopted by the Ministry of Peace and which, at its first trial, had killed thirty-one Eurasian prisoners in one burst. At twenty-three he had perished in action. Pursued by enemy jet planes while flying over the Indian Ocean with important despatches, he had weighted his body with his machine gun and leapt out of the helicopter into deep water, despatches and all — an end, said Big Brother, which it was impossible to contemplate without feelings of envy. Big Brother added a few remarks on the purity and single-mindedness of Comrade Ogilvy’s life. He was a total abstainer and a non-smoker, had no recreations except a daily hour in the gymnasium, and had taken a vow of celibacy, believing marriage and the care of a family to be incompatible with a twenty-four-hour-a-day devotion to duty. He had no subjects of conversation except the principles of Ingsoc, and no aim in life except the defeat of the Eurasian enemy and the hunting-down of spies, saboteurs, thought-criminals, and traitors generally.

Winston debated with himself whether to award Comrade Ogilvy the Order of Conspicuous Merit: in the end he decided against it because of the unnecessary cross-referencing that it would entail.

Once again he glanced at his rival in the opposite cubicle. Something seemed to tell him with certainty that Tillotson was busy on the same job as himself. There was no way of knowing whose job would finally be adopted, but he felt a profound conviction that it would be his own. Comrade Ogilvy, unimagined an hour ago, was now a fact. It struck him as curious that you could create dead men but not living ones. Comrade Ogilvy, who had never existed in the present, now existed in the past, and when once the act of forgery was forgotten, he would exist just as authentically, and upon the same evidence, as Charlemagne or Julius Caesar.

Shana Tova

Shana Tova U Metuka
Sa fie un an nou dulce si plin de impliniri.

Va urez tuturor un an nou plin de sanatate si bucurii.
Pentru cei curiosi rugaciunea la Adamache incepe vineri la 18.30 iar sambata la 9 30 dimineata si apoi la 18.45 seara.
Ne vedem acolo intr-un an mai bun.
Si o melodie speciala sarbatorii plina de elan si voie buna cum dorim sa fie si anul 5770.

Candidati pentru alegeri

Perioada de inscriere pentru a candida la alegeri a trecut iar candidatii inscrisi ar fii urmatorii.(daca e vreo omisiune sau spelling gresit am sa corectez).Numele sunt enumerate in ordine alfabetica.

Pentru postul de Presedinte CEB candideaza

Tony Baratz

Karolina Jakab

Osy Lazar

Erwin Simsensohn

Sonnenfeld Gabriel si situl cu blogul sau

Pentru postul de Vicepresedinte al CEB

Yossy Abir

Mirela Asman care are si un mic blog de campanie

Nadia Georgescu

Carol Moisescu

Neta Natan

Pentru postul de secretar candideaza

Mihai Brociner si micul sau blog dedicat campaniei

Baras Fanel

Peri Blanaru

Foarte imortant e si comitetul.
Lista candidatilor pentru comitet e intr-un post special dedicat.
Pentru a vedea lista candidatilor clik aici.
Pe cine votez eu
Cred ca optiunea pentru alegeri ar trebui facuta publica de fiecare alegator preocupat si incep cu mine.
Pentru presedinte Erwin Simsensohn. Cred ca dintre candidatii inscrisi in competitie ofera cele mai multe sanse pentru un viitor decent comunitatii.
Am mai prezentat in postul precedent legat de alegeri asteptarile mele privind presedintele CEB si Erwin se apropie cel mai mult de aceste asteptari. Desi fiecare inscrie un program in concurs prefer sa imi fac alegerea mai mult judecand candidatii inscrisi in concurs raportati la situatia actuala a comunitatii.

La vicepresedinte
Cunosc cam jumatate din candidatii inscrisi dar pana cand nu ii voi putea asculta in cadrul unor intalniri consacrate acestui subiect nu pot sa ma decid.

Comunitatea are o alegere decisiva in fata. Nu se decide doar cine va fii in biroul din str.Sfanta Vineri pentru urmatorii ani ci se va decide daca biroul acesta va mai exista.
Odinioara cu o traditie evreiasca fermecatoare, cu intregi generatii de oameni reprezentativi in societate care participau in cadrul comunitatii la o viata culturala si religioasa plina, activitatea comunitatii a inregistrat o decadere accentuata in ultimii ani. Bucurestiul si-a pierdut alinierea cu viata evreiasca din celelalte capitale europene, ba chiar mai mult este intrecut de activitatea altor comunitati din tara care nu beneficiaza de numarul de membri ai comunitatii. Comunitatea ca institutie s-a distantat de ceea ce inseamna cu adevarat comunitatea ca suma a tuturor membrilor ei.
In ultima vreme serviciul religios aduna cu greu numarul necesar de oameni, corul merge cu pasi siguri spre inexistenta, activitatile sunt tot mai putine si mai departate de adevarata menire a Comunitatii.
Alegerile din Aprilie ar putea fii sansa renasterii vietii evreiesti din Bucuresti, renastere care ar putea repune comunitatea bucuresteana la rangul pe care il merita. Pentru aceasta e insa nevoie de cineva capabil sa scoata comunitatea din starea actuala.
Fiind in discutie chiar viitorul comunitatii, sansa de a crea un viitor viabil trebuie data cuiva care ar fii cel mai interesat in a crea un cadru propice pentru o viata evreiasca multumitoare in viitorul previzibil.
Viitorul presedinte trebuie sa fie preocupat de viitorul pe termen mediu si lung al evreilor din Bucuresti iar actiunile sale trebuie sa creioneze viata evreiasca in orasul care avea odinioara o viata evreiasca de invidiat.

Urari de vacanta

Se aproprie vacanta iar inspiratia mea se pare ca a intrat deja in vacanta.
Asa ca las si blogul putin in concediu.
Va urez de acum:

- Hanuka Sameah iar daca doriti sa vedeti si sa celebrati Hanuka si sa fiti martori ai unui spectacol muzical unic performat de corurile reunite ale Comunitatii Evreiesti din Bucuresti sunteti bineveniti la Sinagoga Mare din Bucuresti strada Adamache  langa piata SF Vineri duminica aceasta 21 decembrie la ora 17.00.

Pana atunci va puteti delecta cu un cor mai de departe.

- Craciun fericit

- Un an nou plin de bucurie tuturor

- si nu in ultimul rand La Multi Ani plini de posturi si commenturi  blogului care va implini in curand si el un an.

Someri cu licenta

Aparut in www.sfin.ro
Implementarea sistemului Bologna în învăţământul românesc îsi arată „roadele“
În perioada următoare este de asteptat ca numărul tinerilor fără serviciu să crească simţitor. La ora actuală, rata somajului este de 19%. Motivul principal este acela că un număr dublu de studenţi, faţă de anii precedenţi, se pregătesc de licenţă. După primirea diplomei, tinerii vor începe goana după un loc de muncă. Iar încercările lor vor fi destul de greoaie din cauza „pregătirii substanţiale“ primite în timpul facultăţii.
Primii studenţi care au avut „norocul“ de a urma cursurile facultăţilor de trei ani sunt pe punctul de a-si da examenul de licenţă. Si ultima generaţie a tinerilor care au prins „învăţământul vechi“ este în focurile pregătirii. Anul 2008 va arunca pe piaţa muncii un număr dublu de licenţiaţi, fapt ce va duce la o crestere accentuată a somajului. Criza de personal existentă în România nu va putea fi soluţionată prin angajarea unor salariaţi care nu au nici cea mai mică experienţă în muncă. Potrivit reprezentanţilor ANOFM, cei mai căutaţi specialisti sunt inginerii în construcţii, în sectorul petrolier, dar si automatistii, IT-istii si constructorii de masini.
Iar dacă este să ne raportăm la miile de avocaţi si contabili care asteaptă să-si ia licenţa, sunt sanse mici de umplere a golurilor de pe piaţa muncii.
Implementarea sistemului Bologna în educaţia românească nu va avea alt efect decât acela de a produce licenţiaţi fără mari sanse de angajare. Comasarea anilor de studiu pentru a putea scurta perioada cursurilor universitare s-a făcut prin renunţarea la o bună parte din materia pe care tinerii ar fi trebuit să o parcurgă. În plus, multe instituţii de învăţământ au scos pregătirea practică, axându-se doar pe teorie. Absolvenţii unor astfel de cursuri nu vor fi decât posesorii unor diplome bune doar de pus în cui. Specialistii în resurse umane se asteaptă ca în lunile următoare numărul somerilor să crească simţitor.

Se impune pregătirea postuniversitară
Implementarea sistemului Bologna a venit pe o piaţă a muncii destul de văduvită de specialisti. Un studiu realizat la nivel internaţional plasează ţara noastră pe primele locuri atunci când vine vorba despre lipsa unui personal înalt calificat. Iar absolvenţii facultăţilor de trei ani nu pot rezolva această problemă. Pentru a-si putea creste sansele de angajare vor fi obligaţi să urmeze cursuri postuniversitare. Masteratul devine necesar, în special pentru cei care vizează o carieră în sectoare economice puternice. „În mod sigur, piaţa forţei de muncă din România nu va accepta absolvenţi ai unor facultăţi de doar trei ani. Persoanele care vor dori să depăsească statutul de executant si vor vrea să ocupe o funcţie importantă în cadrul unei firme vor avea nevoie de un masterat“, a declarat Ion Rosca, rectorul Academiei de Studii Economice. În plus, un astfel de curs poate completa foarte bine lipsurile din facultăţile cu „program redus“, iar specializarea nu se va putea face decât prin astfel de programe.
La ora actuală, universităţile desfăsoară o campanie destul de agresivă de atragere a tinerilor către un program de învăţământ postuniversitar. Din păcate însă, în multe cazuri se merge pe modelul facultăţilor. În general, instituţiile de învăţământ s-au adaptat în mod gresit pieţei. Goana după bani a dus la apariţia unei educaţii bazate doar „pe toceală“. Multe dintre examenele pe care studenţii sunt obligaţi să le dea sunt în „sistem grilă“, oferindu-le tinerilor posibilitatea de a-si „câstiga“ nota la noroc. Există chiar si programe de masterat „la distanţă“, cursanţii fiind examinaţi pe Internet. În astfel de cazuri, pregătirea este egală cu zero.

Neadaptare la cerinţele pieţei
După 1989, numărul studenţilor a crescut simţitor. Apariţia universităţilor particulare a mărit sansele absolvenţilor de liceu de a urma cursurile unei facultăţi, dar acest lucru nu a avut ca efect si o mai bună pregătire pentru licenţiaţi. În cei 18 ani de tranziţie, multe dintre universităţile românesti nu au reusit să-si adapteze programa de învăţământ la cerinţele de pe piaţa muncii. Trecerea la sistemul Bologna a tulburat si mai rău un sector care are nevoie de reformă, fiind necesară o corelare a pregătirii universitare cu solicitările angajatorilor. Acest lucru este confirmat si de compania Manpower România, care arată că la noi există o dificultate crescută atunci când este vorba despre ocuparea posturilor vacante. „Impactul deficitului de talente trebuie analizat în egală măsură atât la nivel naţional, cât si la nivel de sector de activitate si de companie“, susţin specialistii Manpower.
Ipoteza pregătirii deficitare a tinerilor este confirmată de numărul mare al persoanelor cu vârste mai mici de 25 de ani care nu au un loc de muncă. Rata somajului în rândul tinerilor este de 19%, fiind de trei ori mai mare decât în rândul adulţilor.