Davidlev’s Weblog

Entries categorized as ‘Job related’

Cine controleaza…

October 31, 2009 · Leave a Comment

„Cine controlează trecutul controlează viitorul.
Cine controlează prezentul controlează trecutul.”
Asa scria in romanul 1984 scris in 1948 de catre George Orwell.
In functie de orice interes de moment al partidului orice persoana, orice eveniment putea sa dispara instantaneu din memoria celorlalti…
Imi era greu sa cred ca un om obisnuit ar adera la un asemenea deziderat. E greu de inchipuit ca ajuns intr-o pozitie oarecare cineva isi poate imagina ca poate schimba modul de percepere al trecutului pentru a-si crea un avantaj sau isi a ascunde un dezavantaj.
Si totusi…greu de crezut…dar se intampla.
pentru cei cu rabdare ..mai jos e descrisa viata bravului camarad Ogilvy.
Suddenly there sprang into his mind, ready made as it were, the image of a certain Comrade Ogilvy, who had recently died in battle, in heroic circumstances. There were occasions when Big Brother devoted his Order for the Day to commemorating some humble, rank-and-file Party member whose life and death he held up as an example worthy to be followed. To-day he should commemorate Comrade Ogilvy. It was true that there was no such person as Comrade Ogilvy, but a few lines of print and a couple of faked photographs would soon bring him into existence.

Winston thought for a moment, then pulled the speakwrite towards him and began dictating in Big Brother’s familiar style: a style at once military and pedantic, and, because of a trick of asking questions and then promptly answering them (‘What lessons do we learn from this fact, comrades? The lesson — which is also one of the fundamental principles of Ingsoc — that,’ etc., etc.), easy to imitate.

At the age of three Comrade Ogilvy had refused all toys except a drum, a sub-machine gun, and a model helicopter. At six — a year early, by a special relaxation of the rules — he had joined the Spies, at nine he had been a troop leader. At eleven he had denounced his uncle to the Thought Police after overhearing a conversation which appeared to him to have criminal tendencies. At seventeen he had been a district organizer of the Junior Anti-Sex League. At nineteen he had designed a hand-grenade which had been adopted by the Ministry of Peace and which, at its first trial, had killed thirty-one Eurasian prisoners in one burst. At twenty-three he had perished in action. Pursued by enemy jet planes while flying over the Indian Ocean with important despatches, he had weighted his body with his machine gun and leapt out of the helicopter into deep water, despatches and all — an end, said Big Brother, which it was impossible to contemplate without feelings of envy. Big Brother added a few remarks on the purity and single-mindedness of Comrade Ogilvy’s life. He was a total abstainer and a non-smoker, had no recreations except a daily hour in the gymnasium, and had taken a vow of celibacy, believing marriage and the care of a family to be incompatible with a twenty-four-hour-a-day devotion to duty. He had no subjects of conversation except the principles of Ingsoc, and no aim in life except the defeat of the Eurasian enemy and the hunting-down of spies, saboteurs, thought-criminals, and traitors generally.

Winston debated with himself whether to award Comrade Ogilvy the Order of Conspicuous Merit: in the end he decided against it because of the unnecessary cross-referencing that it would entail.

Once again he glanced at his rival in the opposite cubicle. Something seemed to tell him with certainty that Tillotson was busy on the same job as himself. There was no way of knowing whose job would finally be adopted, but he felt a profound conviction that it would be his own. Comrade Ogilvy, unimagined an hour ago, was now a fact. It struck him as curious that you could create dead men but not living ones. Comrade Ogilvy, who had never existed in the present, now existed in the past, and when once the act of forgery was forgotten, he would exist just as authentically, and upon the same evidence, as Charlemagne or Julius Caesar.

Categories: A new life · Job related · Omg

Derapaje in piata muncii

December 11, 2008 · Leave a Comment

Traiam cu impresia ca salariul e un barometru temeinic al valorii muncii prestate.
Dupa aceasta impresie un absolvent de studii superioare ar trebui in general sa castige mai mult decat cineva care nu a absolvit o facultate.
Vorbim in general constienti fiind ca salariul e doar o componenta dintr-un manunchi de aspecte la fel cum si pregatirea si studiile sunt doar si ele o particica dintr-un puzzle mai complex.
Insa ajungem la practica unde avem urmatoarea situatie foarte raspandita.
Un mester..sa zicem zidar, tamplar, etc etc…face o scoala profesionala si la 18 ani incepe munca.
Munceste cam 50 de ani. Pe zi poate face usor 100 RON. Rezulta cel putin 1 320 000 RON.
Un absolvent de studii superioare. Profesor, economist, jurist, vorbim de majoritatea persoanelor, cele care ajung sa lucreze la stat sau in firme foarte atente cu salarizarea angajatului.
termina facultatea pe la 23 de ani. Lucreaza cam 40 de ani. Are un salariu mediu lunar de 2000 RON.
Rezulta 960 000 RON.
Asadar ar rezulta ca un muncitor calificat(care lucreaza pe cont propriu ce e drept, deci nu plateste toate cotizatiile legale) ajunge sa castige intr-o viata de munca cel putin cu 50% mai mult decat un absolvent de studii superioare.
Cel putin asa pare sa stea situatia In Romania.
Oare e o situatie justa?
Cred ca una din cauze e si faptul ca majoritatea tinerilor aleg sa urmeze studii superioare suprasaturand piata iar astfel cei nu foarte multi tineri ce aleg sa invete o meserie ajung sa castige si bani.
Pentru o buna parte din ceilalti se aplica proverbul cu cel ce nu e destul de fudul.:)

Categories: Job related

Arta de a fii important

December 4, 2008 · 1 Comment

Cred ca fiecare isi doreste sa devina important.
Sa aiba influenta, sa decida asupra lucrurilor, sa schimbe(in bine, evident:) viata celor din jur.
Unii chiar ajung importanti.
Ceilalti, marea majoritate…nu.
Si atunci ce e de facut?
Unii se impaca cu ideea, alti constientizeaza ca nu vor ajunge dar….dezvolta o arta.
ARTA DE A PAREA IMPORTANT
Desi aceasta arta nu are aprecierea insitutionala pe care ar merita-o ea e o arta care creste in fiecare zi.
Unii ar zice ca nu merita consemnata drept arta si ca e o simpla tentativa a multora de a se baga in seama. Din exemplele de mai jos(absolut fictive of course, nu au legatura cu viata reala) veti decide care e adevarul.
I ne-a declarat” Secretul e sa ai mereu cateva foi la tine. Sa nu mergi nicaieri fara ele. La servici sa le duci peste tot. Daca se apropie cineva de birou sa incepi sa notezi ceva cu o morga preocupata si imediat sa refuzi clar orice alta solicitare chiar si cu un repros pentru persoana care nu a fost in stare sa realizeze importanta muncii monumentale pe care o desfasori pe foile acelea. Cu siguranta nu recomand munca. Cine nu munceste, nu greseste si astfel nu are cum sa i se reproseze ceva.”
N. isi dezvaluie secretele “Sa treaca ziua. Asta e cheia. Ma apuc de cele mai simple lucruri, le lungesc la maxim, intarzii cat pot, fumez cat mai des si povestesc la telefon cu orele. Cealalta jumatate din timpul petrecut la birou il petrec plangandu-ma cat de mult am de lucru si cum nu reusesc sa termin tot ceea ce imi propun. Desi sunt o novice in arta de a ma preface importanta sunt dispusa sa invat. Pana una alta timpu trece si salariul curge.”
E. a acceptat de asemenea sa dea o scurta declaratie ” Sa va zic ceva. Nu are absolut nici o importanta ce faci. sau ma rog , o importanta minima. Extrem de important e sa te prefaci. sa te prefaci ca lucrezi, ca ai rezolvat ceva, ca altii depind de tine. Daca poti sa amani pe altii, atunci nu ezita. Cu orice maruntis si tot e bine. Pai da!! sa depinda altii de mine. Sa vada cat de importanta sunt!!”
H. a acceptat desemenea sa ne destanuie cateva secrete
“Totul e o stiinta. Avem niste resurse si ne propunem un tel. Aici intervine arta. Stiinta e seaca si ne permite o rezolvare conditionata de formule si legi reci si stricte. Dar arta…ei bine arta ne ajuta enorm. Nu am sa va destainui din secretele mele. Doar asa un pic…sa ii faci pe ceilati sa creada ca nu stiu despre ce vorbesti: foloseste cuvinte alambicate (chiar daca tu nu stii ce inseamna), asezoneaza cu cuvinte in limbi straine, poti baga si niste citate in latina sau ceva asemanator. Si bineinteles nu te omora cu munca. Cine nu munceste nu greseste, iar sunt perfectioniost, nu vreau sa gresesc nimic.”

Categories: Job related · Omg

O sansa unica…absolut unica

August 11, 2008 · 2 Comments

UNDP Romania is seeking a Project Officer for the “Strengthening the national institutional & educational capacity to carry out Official Development Assistance (ODA) programmes/projects”. The duration of employment will be initially for 6 months, starting August 2008, renewable up until the end of the project (in December 2009), subject to satisfactory performance and recommendation by direct supervisor.

The Project Officer will provide technical assistance for implementing the Romanian development cooperation framework, including overseeing establishment of transparent and efficient delivery mechanisms for the Romanian ODA, and strengthening the capacity of responsible institutions, the Ministry of Foreign Affairs in particular, to implement the Romanian Development Cooperation Strategy.

Qualifications required: Academic degree preferably in Economics, Marketing and Communication, Social Sciences or equivalent work experience in planning and implementation of development initiatives; minimum 5 years experience in management and execution, with ability to handle increasing levels of responsibility, preferably within the UN or another international organization; good communication and reporting skills; strong inter-personal skills; ability to work in a team; full working knowledge of English, including excellent writing skills; full computer literacy. Attached are the Terms of Reference for this position. To apply, please send your CV and letter of intention indicating the position to Ana Dima, Human Resources Associate: recruitment.ro@undp.org. Closing date for application is August 21, 2008. Only short listed candidates will be contacted.
Un clk mai jos pentru detalii.

toroda1

Categories: Job related

Mai bine coafeză decât bancher

June 24, 2008 · 6 Comments

Aparut in capital.ro
Deşi aflaţi constant în fruntea celor mai bine plătiţi salariaţi, angajaţii din domeniile bancar şi IT sunt cei mai nemulţumiţi de serviciul lor. Cea mai mare satisfacţie la locul de muncă le este rezervată celor cu meserii catalogate, de obicei, drept „inferioare“.

Puţini dintre noi gåndesc că, între bancheriţa de succes din corporaţia X şi cosmeticiana din cabinetul de la colţul străzii, mai încåntată de ceea ce face este cea din urmă. Potrivit Indexului fericirii (studiu menit să măsoare gradul de satisfacţie al angajaţilor la locul de muncă), publicat anual de compania de training City and Guilds în Marea Britanie, cele două ocupaţii se plasează pe ultimul şi, respectiv, primul loc în clasamentul celor mai mulţumiţi angajaţi de pe piaţa muncii. Şi acolo unde salariaţii din domeniul bancar stau cel mai prost (munca nu le este apreciată şi nu simt că fac ceva folositor), cei din industria frumuseţii punctează cu brio. Astfel, poate părea amuzant, dar, rugate să noteze de la unu la zece măsura în care se simt apreciate la locul de muncă, coafezele au dat cea mai mare notă dintre toate categoriile analizate: 8,6.
„De la o poziţie la alta, există viziuni diferite asupra a ceea ce reprezintă satisfacţia la locul de muncă, în funcţie de vårstă, experienţă, pregătire specifică şi, evident, diferenţe în perceperea valorilor şi a factorilor motivaţionali“, explică Anca Neagu, senior consultant în cadrul companiei de recrutare Professional.

Factorul financiar a pierdut prima poziţie în clasamentul motivelor de bucurie ale angajaţilor încă din ediţia de acum trei ani a sondajului. Este pentru prima oară, însă, cånd banii cad pe locul patru. Astfel, 57% dintre respondenţi au declarat că se simt bine la serviciu atunci cånd ceea ce fac le place şi li se pare util. În acelaşi procentaj cred că importantă este relaţia bună cu colegii. Locul trei este ocupat de echilibrul dintre viaţa profesională şi cea personală (48%), în timp ce un salariu consistent îi face fericiţi pe 44% dintre angajaţi. Dovadă că banii nu sunt totul stă faptul că 30% dintre cel mai prost plătiţi participanţi la studiu au declarat că se simt foarte bine la locul de muncă. Spre comparaţie, proporţia angajaţilor fericiţi din funcţiile de conducere, cu salarii de cel puţin patru ori mai mari decåt cei din prima categorie, este de doar trei procente.

Poate cea mai interesantă concluzie a studiului este discrepanţa dintre opinia top-managerilor asupra a ceea ce îi face fericiţi pe angajaţii lor şi realitate, în condiţiile în care jumătate dintre şefi sunt convinşi că remediul pentru nemulţumirea unui subordonat este o majorare salarială. În plus, remarcă autorii studiului, deşi programul flexibil este una dintre priorităţile salariaţilor, doar o companie din cinci le oferă acest beneficiu, şi numai una din zece le permite să lucreze de acasă.

Per total, studiul arată că nivelul de mulţumire cunoaşte cel mai înalt grad în primii ani petrecuţi în cåmpul muncii, după care, între 30 şi 50 de ani, scade vertiginos. Aproape de pensionare, angajaţii se relaxează, curba devenind din nou ascendentă.

Romånii, din floare-n floare

Un studiu cu temă similară, Barometrul Accor Services 2007, arăta că angajaţii romåni apreciază cel mai mult la locul de muncă flexibilitatea şi potenţialul de dezvoltare, iar principala nemulţumire o reprezintă senzaţia că munca nu le este apreciată. Astfel, doar 10% dintre salariaţii din companiile autohtone declară că sunt foarte încåntaţi de recunoaşterea primită din partea managementului, în timp ce aproape jumătate se declară nemulţumiţi în această privinţă.

„Belgienii, cehii, francezii, italienii şi spaniolii urmăresc prioritar siguranţa locului de muncă. De aici se pare că suntem o ţară în care gradul de mobilitate al angajatului este mai mare“, spune Anca Neagu. De altfel, crede şi Eliza Nechifor, managerul de comunicare al companiei de resurse umane Manpower, „şansele ca un loc de muncă să-ţi ofere o mare parte dintre caracteristicile «jobului ideal» sunt din ce în ce mai mari în ultima perioadă, deoarece raportul cerere/ofertă înclină tot mai mult către angajat.“

«Există viziuni diferite asupra a ceea ce reprezintă satisfacţia la locul de muncă, în funcţie de vårstă, experienţă şi factori motivaţionali.»
Anca Neagu, senior consultant, Professional

Indexul fericirii

În partea de jos a clasamentului, a angajaţilor nemulţumiţi de ceea ce fac la birou, se regăsesc şi cei din domeniile IT, Resurse Umane sau PR/marketing.

Poziţii profesionale (selecţie)
1 Cosmetician
2 Coafeză
4 Bucătar
13 HR, jurnalist
17 Banking
SURSA: City and Guilds

Ecuatia satisfactiei

Majoritatea femeilor consideră că cea mai mare contribuţie o are sentimentul că „fac ceva util“, în timp ce, pentru jumătate dintre bărbaţi, un salariu consistent este de ajuns pentru a fi mulţumiţi.

Factori care contribuie la satisfacţia la locul de muncă
1. Pasiune pentru ceea ce fac 57%
2. Relaţia cu colegii 56%
3. Echilibrul dintre viaţa profesională şi cea personală 46%
4. Salariul 44%
SURSA: City and Guilds


Free blog counter

Categories: Job related