UPA

Upa
UniCredit Produzioni Accentrate
UniCredit Processes and Administration
Oricum preferati sa ii ziceti e acelasi lucru.
E una din firmele ce face mereu angajari. A te angaja aici era o reusita aparte acum ceva timp, era un loc de munca frumos.nu stiu daca mai e la fel si acum.
Are scrise drept valori rispetto, fiducia, transparenza, liberta,reciprocita si equita, valori che creano valore. Suna bine.
Sa incepem cu partile bune. UPA a reprezentat intr-o prima perioada un loc de munca deosebit cu o atmosfera greu de refacut in alta parte. O recrutare suficient de bine realizata, angajarea doar de tineri, un training destul de lung (nu insa grozav de bun dar avand drept rezultat crearea unei echipe), o organizare corecta in aspectele ei esentiale, onestitatea in ceea ce priveste raporturile de baza si o oarece larghete erau ingredientele unei atmosfere deosebite.
Aceasta atmosfera avea darul de a estompa nemultumirile legate de salariile mici si cresterea lenta a acestuia, de modul cum se luau anumite decizii, de nerespectarea contractului semnat, de munca propriu zisa care in multe cazuri presupunea o repetitivitate si chiar banalitate accentuata si de programul neprietenos care ocupa toata ziua, si nu numai.
Dincolo de toate acestea munca(si in fapt clientul) era respectata iar indicii de eficienta si calitate a serviciilor prestate depaseau exigentele impuse.
Cu timpul insa aceasta eficienta a produs inversul efectelor scontate. Motivarea personalului a devenit una din ultimele griji ale managementului, iar putina motivare ce se facea era de natura negativa: strictete uneori exagerata, acordarea de bonusuri sau alte beneficii pe criterii subiective etc.
Daca primele demisii au produs mirare, apoi au mai produs mirare numarul de demisii pe saptamana apoi prima de demisie a unui cappo team iar apoi prima demisie a unui cappo uficio.
Astazi nu stiu ce ar mai putea produce mirare.
Ma uit pe situl unicredit si mirarea revine. Iata ce se poate citi acolo:
In an organization like UniCredit Group, people are a crucial factor for ensuring long-term success and growth(deci asta se cunoaste) . We understand perfectly what people need and we know how to let them obtain it(prin cautarea unui alt job?). Why? Because our team of 180,000 people from all over the world brings a great deal of experience and diversity to our Group.
Together, we create the multi-cultural and open environment the Group thrives upon for growth: the personal growth of our employees and the profitable, sustainable growth of our financial institution
The UniCredit Group is committed to people management as part of its strategy towards empowering sustainability.(foarte committed:) rezultatele stau marturie)
We want to be a company employees can identify with, and can grow and prosper in.(aci se potriveste bine proverbul italian ‘tra il dire e il fare c’è di mezzo il mare’
The organizational changes we have introduced are therefore aimed at recruiting, training, supporting and enabling the best people for each job. In line with our values, our people management approach puts employees where they are most skilled to serve the people who matter most to us: the customers, businesses and communities we serve.
E una din ocaziile cand cifrele au o voce mult mai clara decat vorbele
In data de 07/03/2006 o actiune Unicredit era 6.125 Euro iar astazi e 4.25 Euro.

 

Inca un concurs

Tocmai s-a terminat precedentul concurs cu 3 castigatori.
Dar tocmai incepe un nou concurs.
Iar intrebarea e ….o intrebare al carui raspuns il caut si eu….
asadar…..Cum vor fii alesi reprezentantii minoritatilor nationale in Parlament in cadrul alegerilor uninominale?
Aici banui ca Silvian ar trebui sa imi ofere un raspuns competent insa e o intrebare deschisa tuturor.
Premiul…pam ….pam….e un Dvd cu un film ales de castigator.
Astept raspunsurile.

 

Bucurestiul anormal de normal…si un concurs

De cateva zile Bucurestiul pare un oras normal. Nu mai e aglomeratie nici la metrou, nici in magazine, ambuteiajele din trafic lipsesc, pe scurt orasul pare unul in care ai putea trai intr- o maniera agreabila.
Probabil dat fiind faptul ca studentii si o mare parte din copii si angajati sunt in concedii in oras au ramas 2 treimi din populatia sa obisnuita.
Neavand problema vreunei navaliri a turistilor straini care sa compenseze lipsa atator oameni nu putem decat sa savuram aceste saptamani in care orasul arata astfel.
Pozele de mai jos sunt ilustrative.



Pentru a face comparatia si a ilustra cat de mare diferenta voi posta un text pe aceasi tema la toamna cu imagini graitoare.
Pana atunci un mic preview a ce va veni la toamna.

Ps. Unul din cititorii fideli ai acestui blog, Silvian, unul din coordonatorii programului de voluntariat pentru persoane varstnice, program despre care puteti citi AICI a initiat si sprijinit un nou concurs pe acest blog.
De aceasta data premiile sunt bine definitive si anume carti.
Pentru a intra in posesia lor tot ce trebuie sa faceti e sa lasati un comment la acest post.
(fiecare commnent ..o carte ..la alegere…
lista cartilor e surpriza:)
Puteti in el sa ii urati La multi ani lui Silvian care zilele acestea implineste o varsta frumoasa, sa scrieti ce va place in Bucuresti, ce nu va place, sau ce va place in alta parte si tot asa.

 

Der Ewige Jude

The Eternal Jew e un film de propaganda realizat in 1940. Titlul in germana e   Der ewige Jude, termenul german pentru  “evreul ratacitor” in folclorul  medieval. La insistentele ministrului propagandei , Joseph Goebbels, filmul a fost regizat de  Fritz Hippler.  Filmul consista intr-un material documentar combinat cu imagini surprinse ulterior acuparii germaniei de catre nazisti. La acel moment populatia evreiasca a Poloniei numara 3 milioane de oameni aproximativ 10 % din populatia totala.

Filmul e realizat in stilul unui documentar, in centru stand ideea trasaturilor rasiale caracteristice si de neschimbat care definesc evreul drept un parazit cultural ratacitor. Pe parcursul filmului aceste trasaturi sunt puse in antiteza cu idealul statului nazist:arienii sunt  aratati cum isi gasesc satisfactia in munca si creare de valoare in timp ce evreii gasesc bucurie in bani si intr-un trai lipsit de efort. In timp ce arienii traiesc sanatos evreii traiesc in case pline de gandaci desi si-ar putea permite sa traiasca mai bine.Filmul critica practicile religioase evreiesti si taierea rituala (shechita) considerandu-le inumane si punandu-le in contrast cu legile naziste ce prevedeau anesteziarea animalelor inainte de a fi taiate.

Filmul se incheie cu  Hitler explicand problema evreiasca si zicand

“Daca evreimea finaciara evreiasca din si din afara Europei va forta lumea intr-un nou razboi mondial rezultatul nu va fii o victorie a evreilor  ci distrugerea rasei evreiesti in Europa.”

Unser Wille und Weg(dorinta si drumul nostru),un oficios al partidului nazist scria( anonim) in eseul “Filmului unei migratii de 2000 ani de sobolani” ca filmul descrie o imagine completa a evreimii si ofera cel mai bun tratament al acestei rase de paraziti.

Un lipsit de remuscari  Fritz Hippler a fost intervievat in realizarea premiata cu premiul   Emmy Award  “The Propaganda Battle” in seria de documentare Walk Through the Twentieth Century. El explica ca regreta ca numele sau e asociat cu aceasta productie deoarece a fost interogat de Aliati si e nedrept pentru ca el nu a avut nimic de a face cu uciderea evreilor.La 90 de ani in 2000 el descria filmul drept cel mai rusinos exemplu de antisemitism.

 

PENTRU A VEDEA FILMUL CLIK AICI

FOR ENGLISH TRANSLATION CLIK HERE

 

Fantomele lui Goya

Am vazut un film care a reusit sa ma tina captivat pana la sfarsitul sau, lucru ce se intampla destul de rar asa ca opera care a reusit acest lucru merita cateva cuvinte.

Goya’s Ghosts (Fantomele lui Goya) in regia Milos Forman iar in rolurile principale Natalie Portman, Javier Bardem, Stellan Skarsgard merita cele aproape 2 ore cat dureaza.

Nu am sa povestesc deloc filmul dar o mica introducere in tema privind persoana lui Goya cred ca e utila. 

Francisco  de Goya ( 1746, Fuendetodos/Aragon - 1828, Bordeaux/Franţa), important pictor şi creator de gravuri spaniol este punct de referinţă pentru două veacuri de pictură spaniolă. Ani de-a rândul Goya a fost artistul curţii regale, la fel ca şi mulţi alţi pictori ai secolului al XVIII-lea. Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniştite, echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume şi îl eliberează de convenţia picturii oficiale.
 În 1763, încearcă să se înscrie în Academia Regală San Fernando din Madrid, dar este respins,  mai încearca încă o dată să fie primit în Academia San Fernando în anul 1766, dar va fi din nou respins (în 1795 va fi numit director al acestei instituţii !).
Pe la sfârşitul anului 1769, Goya pleacă la Roma, unde va rămâne până în iunie 1771. În Italia obţine o bursă din partea Academiei din Parma, care îl impulsionează să-şi continue munca artistică.

Din 1774, Goya face parte din echipa de pictori care, la Madrid - sub conducerea lui Francisco Bayeu - pregăteau proiectele de goblenuri destinate palatelor regale de la Madrid şi Escorial.
Începând din anul 1785, Goya va fi preferatul principelui Osuna, care îi comandă mai multe lucrări, devenind, alături de rege, cel mai mare mecenat al artistului. Recunoaşterea oficială va veni în anul 1786, când devine pictor al Curţii Regale, cu o rentă de 15.000 reali pe an. În 1788, noul rege al Spaniei, Carol al IV-lea, îl menţine pe Goya în funcţia dobândită.

În anul 1792, artistul se îmbolnăveşte de o maladie care ne este necunoscută. După convalescenţa petrecută în Andaluzia, se întoarce la Madrid, dar este şi rămâne surd. Boala a influenţat starea fizică şi psihică a pictorului, care se reflectă în arta lui: aceasta câştigă în forţă interioară şi devine expresivă, răpitoare. Abia acum se naşte adevăratul geniu al lui Goya.

Creaţiile lui Goya din această perioadă dovedesc un ascuţit spirit critic până la maliţiozitate, cu penelul său îşi va bate joc de toată lumea, chiar şi de persoanele regale. O dovadă în acest sens fiind de pildă celebrul tablou Portret al familiei lui Carol al IV-lea, realizat în anii 1800-1801

Artistul priveşte monarhia spaniolă cu un ochi lucid. Scriitorul Ernest Hemingway exclamă la vederea tabloului: “Pe fiecare din aceste chipuri Goya a imprimat dispreţul pe care îl nutreşte pentru ei. Trebuie să fi geniu pentru a-l putea convinge de contrariu pe rege, prea prost de altfel pentru a observa că pictorul curţii îl condamnă în ochii întregii lumi”. Într-adevăr artistul expune pregnant vanitatea şi mediocritatea persoanelor portretizate.

La sfârşitul anului 1807, armatele franceze ocupă Spania, împăratul Napoleon aşează pe tronul Spaniei pe fratele său Joseph. La fel ca mulţi contemporani din toată Europa, Goya a crezut la început că domnia lui Napoleon va duce la răspândirea ideilor revoluţionare şi la democratizarea Spaniei. Aceste speranţe sunt şterse de războiul care va dura până în anul 1814, până în momentul retragerii trupelor franceze.
 
 În 1824, Goya pleacă la Plombières, o staţiune din munţii Vosgi. După o lună în care vizitează Parisul, se stabileşte la Bordeaux. Faptul că se găsea în străinătate nu îi slăbeşte forţa de creaţie. Goya pictează scene de coridă, portrete (”Lăptăreasa din Bordeaux”, 1827), realizează miniaturi. În primăvara anului 1825 se îmbolnăveşte, trei ani mai târziu, pe 16 aprilie 1828, moare la Bordeaux. Rămăşiţele artistului vor reveni în Spania, la sfârşitul primului război mondial.

“Pentru a putea să-şi dezvolte geniul, a trebuit să rişte ca arta lui să înceteze să mai placă” (André Malraux)