תשמור על העולם ילד
יש דברים שאסור לראות
תשמור על העולם ילד
אם תראה, תפסיק להיות
גיבור של העולם ילד
עם חיוך של מלאכים
תשמור על העולם ילד
כי אנחנו כבר לא מצליחים.
תשמור על העולם ילד
אל תגזים במחשבות
כי כמה שתדע יותר ילד
אתה רק תבין פחות
ובשעה מסוימת
נסגרות כל הדלתות
וכל האהבה נגמרת
Watch over the world child,
there are things forbidden to see’
watch over the world child,
ff you see, you’ll stop being.
The hero of the world child,
is the one with an angel’s smile;
watch over the world child,
for we no longer do succeed…
Watch over the world child,
don’t think too much;
for the more you know, child,
you only understand less.
And at a certain hour
all the doors will be shut
and all the love will finish
only you will continue to wonder…
Upa
UniCredit Produzioni Accentrate
UniCredit Processes and Administration
Oricum preferati sa ii ziceti e acelasi lucru.
E una din firmele ce face mereu angajari. A te angaja aici era o reusita aparte acum ceva timp, era un loc de munca frumos.nu stiu daca mai e la fel si acum.
Are scrise drept valori rispetto, fiducia, transparenza, liberta,reciprocita si equita, valori che creano valore. Suna bine.
Sa incepem cu partile bune. UPA a reprezentat intr-o prima perioada un loc de munca deosebit cu o atmosfera greu de refacut in alta parte. O recrutare suficient de bine realizata, angajarea doar de tineri, un training destul de lung (nu insa grozav de bun dar avand drept rezultat crearea unei echipe), o organizare corecta in aspectele ei esentiale, onestitatea in ceea ce priveste raporturile de baza si o oarece larghete erau ingredientele unei atmosfere deosebite.
Aceasta atmosfera avea darul de a estompa nemultumirile legate de salariile mici si cresterea lenta a acestuia, de modul cum se luau anumite decizii, de nerespectarea contractului semnat, de munca propriu zisa care in multe cazuri presupunea o repetitivitate si chiar banalitate accentuata si de programul neprietenos care ocupa toata ziua, si nu numai.
Dincolo de toate acestea munca(si in fapt clientul) era respectata iar indicii de eficienta si calitate a serviciilor prestate depaseau exigentele impuse.
Cu timpul insa aceasta eficienta a produs inversul efectelor scontate. Motivarea personalului a devenit una din ultimele griji ale managementului, iar putina motivare ce se facea era de natura negativa: strictete uneori exagerata, acordarea de bonusuri sau alte beneficii pe criterii subiective etc.
Daca primele demisii au produs mirare, apoi au mai produs mirare numarul de demisii pe saptamana apoi prima de demisie a unui cappo team iar apoi prima demisie a unui cappo uficio.
Astazi nu stiu ce ar mai putea produce mirare.
Ma uit pe situl unicredit si mirarea revine. Iata ce se poate citi acolo:
In an organization like UniCredit Group, people are a crucial factor for ensuring long-term success and growth(deci asta se cunoaste) . We understand perfectly what people need and we know how to let them obtain it(prin cautarea unui alt job?). Why? Because our team of 180,000 people from all over the world brings a great deal of experience and diversity to our Group.
Together, we create the multi-cultural and open environment the Group thrives upon for growth: the personal growth of our employees and the profitable, sustainable growth of our financial institution
The UniCredit Group is committed to people management as part of its strategy towards empowering sustainability.(foarte committed:) rezultatele stau marturie)
We want to be a company employees can identify with, and can grow and prosper in.(aci se potriveste bine proverbul italian ‘tra il dire e il fare c’è di mezzo il mare’
The organizational changes we have introduced are therefore aimed at recruiting, training, supporting and enabling the best people for each job. In line with our values, our people management approach puts employees where they are most skilled to serve the people who matter most to us: the customers, businesses and communities we serve.
E una din ocaziile cand cifrele au o voce mult mai clara decat vorbele
In data de 07/03/2006 o actiune Unicredit era 6.125 Euro iar astazi e 4.25 Euro.
Ceremonia de deschidere incepe la ora 15.08 pe Tvr ( ora 20.08 in China) Nu trebuie ratata.
Televiziunile, ziarele, oamenii de pe strada, toti sint conectati la cifra care in mentalul colectiv chinez este sinonima cu norocul. In pronuntia locala, cuvintul “opt” (Pinyin) se aude aproape identic cu vocabulele “sanatate” si “prosperitate”. Pentru ca sa detina numarul 8888-8888 la masina, un om de afaceri a platit peste 1 milion de yuani, echivalentul a peste 100.000 de euro. Numerele de telefon compuse exclusiv din cifra 8 valoreaza si ele sume comparabile. Festivitatea de deschidere de azi 8.08.08 va incepe fix la ora 8:08:08, 3:08:08 dupa-amiaza ora Romaniei.
Acesta e imnul olimpiadei.
Vechile Olimpiade s-au ţinut la Olimpia în Grecia, din 776 ÎC până în 393 DC. Numai bărbaţii greci născuţi liberi puteau participa. Alergările au fost singurele competiţii la primele Olimpiade. Concursurile de pentatlon şi trânte au fost primele noi sporturi adăugate la a 18-a Olimpiadă. Competiţii: de box, ecvestre (curse de care, călărie), pankration (o combinaţie de box şi trântă), pentatlon (disc, suliţă, sărituri, alergări şi trânte) şi alergări. Atleţii călătoreau sute de kilometri din coloniile oraşelor - state greceşti (colonii care erau în locurile corespunzând statelor moderne de azi Spania, Italia, Libia, Egipt, Ucraina şi Turcia). Un armistiţiu internaţional între greci era declarat în luna precedentă Olimpiadelor, pentru a permite atleţilor să ajungă în siguranţă la Olimpia.Atleţii antici participau la competiţii ca indivizi, nu ca echipe naţionale, ca în jocurile olimpice moderne.
Mitologia greacă ne spune că Hercule, cel mai puternic dintre oameni, şi-a provocat cei patru fraţi la o cursă înaintea zeilor pe câmpiile de la Olimpia şi astfel au apărut jocurile olimpice, care au luat caracterul unui festival al sportului, pe care grecii l-au marcat în calendarele lor la perioade de patru ani, numit Olimpiadă. Istoria înregistrată a Olimpiadelor începe în anul 776 ÎC.
Numele Olimpiadei vine de la oraşul Olimpia - situat în sudul Greciei - unde au avut loc primele Jocuri. Sportivii concurau pentru cel mai râvnit trofeu din lumea antică: o coroană din frunze de măslin.
Nu exista în antichitate o altă modalitate pentru oamenii obişnuiţi de a se umple de glorie ca şi câştigând la Olimpiadă. Legendele spun că învingătorii erau mai aproape de zei, le erau ridicate statui şi închinate poeme.
Jocurile din Olimpia erau închinate Zeului din Olimp, tatăl tuturor zeilor şi de aceea acolo au avut loc cele mai importante competiţii sportive din lumea antică.
Fostul Templu al lui Zeus a fost o construcţie impresionantă, în mijlocul căreia se afla statuia lui Zeus.inalta de 12 metri şi potrivit legendelor, oamenii obişnuiau să spună că dacă ar fi fost să se ridice în picioare Zeus ar fi distrus întregul edificiu.
Statuia lui Zeus a fot una din cele şapte minuni ale lumii antice. Statuia lui Zeus a rămas în Olimpia până la finalul Jocurilor Olimpice din antichitate. Ulterior a fost dusă la Constantinopole - unde, se pare, a fost distrusă într-un incendiu.
Sunt mai multe legende cu privire la începutul Jocurilor Olimpice antice. Cea mai cunoscută se referă la regele din Olimpia, pe nume Ipythos. El s-a dus la Oracolul din Delphi ca să întrebe ce să facă să oprească războaiele din Pelopones. Legenda spune că Oracolul i-a răspuns că trebuie să organizeze întreceri atletice, iar pentru asta e nevoie de un armistiţiu. Olimpienii duceau vestea că Jocurile vor începe şi o dată cu ele armistiţiul, ceea ce asigura pace pe durata competiţiei şi siguranţă pentru călători.
Alergătorii - se spune - concurau în pielea goală. Există mai multe legende care încearcă să explice acest lucru. Cea mai cunoscută spune că unui atlet i-a căzut veşmântul în timpul cursei. Sportivut a câştigat şi toată lumea a crezut că debarasarea de haine e cheia succesului. Este o legendă însă pe care puţină lume o crede.
Competiţiile erau împărţite în două: uşoare şi grele. În categoria celor uşoare erau alergările, săriturile sau proba de disc. În categoria celor grele erau luptele şi boxul.
Atleţii veneau însoţiţi de taţii şi antrenorii lor. Femeilor le era interzis să participe la Olimpiadă.
Dieta sportivilor era foarte simplă: pâine şi orz. Carnea nu era aproape deloc în meniul atleţilor până când Pitagora a sugerat ca ar fi foarte sănătoasă şi ar ajuta la formarea unui trup puternic. Nu există indicii că sportivii din Grecia Antică ar fi consumat anumite stimulente, echivalente ale subsţanţelor dopante de astăzi. Este clar însă că ştiau să folosească ierburile şi mineralele pentru trupul şi mintea lor. Întrecerile aveau loc vara, când temperatura ajungea la 40 de grade Celsius. Există multe relatări care spun că atleţii luau o pauză la prânz din cauza caniculei.
Victoria însemna absolut totul pentru un artist din lumea antică. Sportivii concurau pentru onoarea familiilor lor, a ţărilor lor şi în faţa zeilor.
În anul 435 după Hristos, Împăratul Theodosius al doilea a emis un edict prin care a interzis folosirea siturilor religioase din Olimpia, ceea ce a însemnat practic sfârşitul Olimpiadei vechi.
Cutremure şi inundaţii au îngropat Olimpia şi templul lui Zeus până la săpăturile germane din anii 1870. Când au început să apară statui din depozitele antice şi copleşitoarea frumuseţe culturală a sportului grecesc a fost prezentată, Europa a fost prinsă de o frenezie a tot ce este clasic.
Olimpiadele Moderne
Un tânăr francez, baronul Pierre de Coubertin, a găsit deosebit de fascinant solul sacru al Olimpiei. A fost inspirat să conceapă ideea „Jocurilor Olimpice Moderne” pe care a propus-o cu succes în faţa unei adunări a liderilor autorităţilor sportive din toată lumea, pe 23.06.1894 în Sala Mare de la Sorbona, în Paris.
Coubertin a visat să creeze cel mai mare eveniment sportiv mondial - un spectacol cu adevărat internaţional, care să călătorească prin capitalele lumii la fiecare patru ani, fiind totdeauna un mijloc de a atinge scopuri mult mai înalte. Coubertin şi colegii lui, ca şi urmaşii lor din mişcarea olimpică modernă credeau că sportul mondial poate deveni o platformă mondială pentru pace.
În 1911 s-a aprobat pentru prima dată să se desfăşoare Jocuri Olimpice de iarnă separate, începand cu anul 1916, dar, din cauza primului Război Mondial, aceasta nu s-a putut face pana în anul 1924, cand ele s-au desfasurat la Chamonix. Incepand cu Lillehammer, din 1994, s-a decis ca fiecare an par să fie olimpic (cu Jocuri Olimpice de vară şi de iarnă alternativ), ele desfăşurandu-se la fiecare 4 ani. Toate acestea din cauza programului retelelor TV şi a audienţei.
În timpul ultimului secol mişcarea olimpică a avut succes în multe feluri dincolo de visurile lui Coubertin. Ea a supravieţuit traumelor celor două războaie mondiale, a îndurat ororile terorismului modern, a suferit boicoturi politice şi a depăşit greutăţile economice, care îi ameninţau chiar existenţa. Astăzi mişcarea olimpică este mai puternică şi mai sănătoasă decât oricând.
Cel mai cunoscut simbol al Jocurilor Olimpice moderne este reprezentat de inelele olimpice, idee a lui Pierre de Coubertin. Drapelul olimpic a fost adoptat în 1914 şi a “fluturat” pentru prima dată la JO 1920, de la Antwerp.
Cele cinci inele semnifică cele cinci continente ale Terrei angrenate în mişcarea olimpică, cu menţiunea că America de Nord şi cea de Sud sunt considerate un singur continent.
Inelele au culorile roşu, albastru, verde, galben şi negru, iar steagul olimpic are fondul alb. Coubertin a propus drapelul olimpic la 23 iunie 1914, la Paris, la aniversarea a 20 de ani de la înfiinţarea Comitetului Internaţional Olimpic. Intenţia fondatorului Jocurilor Olimpice moderne era de a sublinia faptul că olimpismul aduce laolaltă oameni diferiţi, de pe continente diferite, dar care au şanse egale la atingerea idealului sportiv.
Dar legendarul Coubertin şi-a dat seama că cele şase culori ( inelele şi fundalul ) mai prezintă un imens avantaj. Drapelele tuturor statelor prezente la Olimpiadă, chiar şi cele de la Beijing 2008, conţin cel puţin o culoare de pe drapelul olimpic. Astfel, dacă instituţii ca Uniunea Europeană întâmpină mari dificultăţi în găsirea unui simbol multinaţional, olimpismul, graţie lui Coubertin, a găsit emblema perfectă.
Potrivit unui sondaj efectuat în 1995 în Australia, Japonia, Germania, Marea Britanie şi Statele Unite, drapelul olimpic este cel mai cunoscut simbol. 92% dintre cei intervievaţi au recunoscut inelele olimpice, în timp ce doar 36% dintre ei au recunoscut drapelul american.
Alte simboluri sunt flacăra şi torţa olimpică. Torţa olimpică este aprinsă în Grecia, la Olimpia, şi este transportată de diverse personalităţi până în ţara gazdă a Olimpiadei. Flacăra olimpică, aprinsă cu ajutorul torţei în ţara gazdă, arde pe întreaga durată a Olimpiadei.
Încă din 1896, deviza olimpică este “Citius, Altius, Fortius” (”Mai repede, mai sus, mai puternic”).
Tocmai s-a terminat precedentul concurs cu 3 castigatori.
Dar tocmai incepe un nou concurs.
Iar intrebarea e ….o intrebare al carui raspuns il caut si eu….
asadar…..Cum vor fii alesi reprezentantii minoritatilor nationale in Parlament in cadrul alegerilor uninominale?
Aici banui ca Silvian ar trebui sa imi ofere un raspuns competent insa e o intrebare deschisa tuturor.
Premiul…pam ….pam….e un Dvd cu un film ales de castigator.
Astept raspunsurile.
De cateva zile Bucurestiul pare un oras normal. Nu mai e aglomeratie nici la metrou, nici in magazine, ambuteiajele din trafic lipsesc, pe scurt orasul pare unul in care ai putea trai intr- o maniera agreabila.
Probabil dat fiind faptul ca studentii si o mare parte din copii si angajati sunt in concedii in oras au ramas 2 treimi din populatia sa obisnuita.
Neavand problema vreunei navaliri a turistilor straini care sa compenseze lipsa atator oameni nu putem decat sa savuram aceste saptamani in care orasul arata astfel.
Pozele de mai jos sunt ilustrative.
Pentru a face comparatia si a ilustra cat de mare diferenta voi posta un text pe aceasi tema la toamna cu imagini graitoare.
Pana atunci un mic preview a ce va veni la toamna.
Ps. Unul din cititorii fideli ai acestui blog, Silvian, unul din coordonatorii programului de voluntariat pentru persoane varstnice, program despre care puteti citi AICI a initiat si sprijinit un nou concurs pe acest blog.
De aceasta data premiile sunt bine definitive si anume carti.
Pentru a intra in posesia lor tot ce trebuie sa faceti e sa lasati un comment la acest post.
(fiecare commnent ..o carte ..la alegere…
lista cartilor e surpriza:)
Puteti in el sa ii urati La multi ani lui Silvian care zilele acestea implineste o varsta frumoasa, sa scrieti ce va place in Bucuresti, ce nu va place, sau ce va place in alta parte si tot asa.
