Jurnalul unui bancher roman

Jurnalul unui bancher român

 

textul a aparut aici http://hymerion.wordpress.com/ 

 

*M-am trezit pe la 11. Plouă şi am impresia ca sunt trist. Ca să-mi revin, am mărit două comisioane jignitor de mici şi am mai inventat unul nou. Iniţial am vrut să-i spun „comision la comisionul de informare ghiseu banca”, dar nevastă-mea m-a oprit. Aşa că până la urmă a trebuit să-l numesc „comision cutremur China si alte evenimente neplacute pentru omenire”.

*Mă sună un jurnalist, că ce părere am eu despre piaţa creditelor ipotecare. Căcat. A trebuit să îi spun să revină în 10 minute că sunt într-o şedinţă, ca să am timp să caut pe Google. M-am şi speriat când am citit. În SUA, băncile par să aibă adevărate probleme!!!!

*Am pierdut ieri pariul cu Radu.Cine dracu s-ar fi gândit că cinci doze  de bere goale cântăresc mai mult decât două PET-uri de Cola, tot goale? Acum, trebuie să-mi ţin promisiunea şi să anulez propoţiile la depozitul cu dobândă de 11 %. Nu contează, dă-i naibii de proşti. Unde mi-oi fi pus ciorapii?

*Azi n-am chef de lucru. Vreau sa-mi reamenajez biroul. Am scos terenul de minigolf şi vreau să-mi pun un mini-ocean, pe care să mă plimb cu mini-iahtul. Un sef de sucursală m-a sunat că are probleme cu maturităţile la depozite.

*Mare scandal, azi pe la prânz. Sacul cu euro a dispărut de sub birou, iar tâmpiţii de subalterni voiau să cheme Poliţia. Le-am explicat că în cel mult 16 ore recuperăm pierderea, majorând dobânda cu 0,2 la sută. Până la urmă, nici n-a mai fost nevoie. Amărâta aia de maseuză îl confundase cu geanta ei şi l-a luat din greşeală. Am recuperat şi cea mai mare parte a banilor, odată cu sacul.

*Am primit formularele de stress test de la BNR. Dom’ne, pe vremea când eram şi eu acolo, întrebările erau mai simple, să poată răspunde orice bancher. De pildă , te întrebau ”Consideraţi că dacă s-ar mări împovărător dobânda de politică monetară, pe piaţă ar putea apărea probleme cu rambursarea creditelor?”. Şi aveai variantele „desigur”, „cred foarte mult în asta” şi „bineînţeles, eşti tâmpit?” Acum te pune să alegi între variante contradictorii. De pildă, la „influenţa creşterii cu 1% a ratei dobânzii de politică monetară asupra serviciului datoriei”, ai vreo 5 variante. Am aruncat hârtiile la coş. Dă-i dracu de conţopişti.

*CEO-ul din străinătate mă întreabă ce profit vreau anul ăsta. Băi, prost e! I-am spus că nu contează ce profit vreau eu, să-mi spună ce profit vrea el! Cât vrea, atâta îi aduc!

*Mă cheamă Soviani la Money Channel. Dacă mă duc, va trebui să răspun la tot felul de întrebări. I-am spus secretarei să-mi facă nişte răspunsuri prestabilite pe care să le învâţ pe de rost. De pildă „Domnule Soviani, cu tot respectul, situaţia pe care o menţionaţi poate fi privită şi din alt unghi, din care perspectiva nu e întotdeauna optimistă”. După care trebuie să zâmbesc cu subînţeles.

*Cât dracu e inflatia? Dobânzile băncii mele trebuie s-o acopere. Dacă inflaţia e 8 %, dobânzile la mine trebuie să fie minim 10 %. Dar nu mai bine leg eu dobânzile de deficitul de cont, că măcar ăla e 14 %? De discutat în comitetul de direcţie.

*Cică doi clienţi au ajuns din vina băncii mele, în Biroul de Credit. Am tras o gură de whiskey. Şi ce dacă au ajuns? Mai greşim şi noi, că oameni suntem. Ca să se înveţe minte să reclame, le măresc comisioanele! Uite-aşa, să văd ce-o să-mi facă! Nesimţiţii…

 

Free blog counter

2 thoughts on “Jurnalul unui bancher roman

  1. partea a doua
    *Ora 11. Începe comitetul de direcţie. Am anunţat că azi îl voi ţine singur, în birou. Nu mai am chef să-i văd pe funcţionăraşii ăia care fac pe ei când aud de un nenorocit de miliard de euro.
    *Ora 11,15. Mi-a venit o idee. După modelul Guvernatorului, institui în bancă, începând de mâine, sistemul rezervelor minime obligatorii, aplicate salariilor personalului. La fiecare 100 de lei, le iau ca rezervă 30 %. M-am săturat să-mi iau fructe din banii mei.
    *Ora 11,20. Am terminat şedinţa de Comitet de Direcţie. Am decis să introduc Creditul pentru Nimic. Poţi lua banii, numai dacă nu faci nimic cu ei. Ai dreptul să îi ţii la mine în bancă şi să-mi plăteşti dobândă la ei. Cred că voi revoluţiona lumea bancară. P.S. Să nu uit să-mi înregistrez ideea.
    *Ora 11,22. Să chem pe cineva să ia colecţia Hustler de pe birou. Trebuie să vină cineva de la Supraveghere.
    *Ora 11,23. Mai bine nu. Dacă îi place?
    *Ora 12,00 Iar a crescut Euro în faţa RON. Băiatul de la Trezorerie era chiar speriat. Că deprecierea activelor, că nu ştiu ce…I-am spus să stea liniştit. După ce vom renunţa la leu, nici naibii nu va mai fi interesat de cât creşte euro în faţa unei monede pe care n’o vom mai folosi oricum. ..Astea sunt fitze ieftine ale euro’ului..
    *Ora 12,15. M-a sunat băiatul, mânca’l’ar tata…Nu mai avea bani să iasă şi el la o cofetărie în Maldive, ca orice tânăr de vârsta lui. I-am spus să treacă pe la mine şi l-am rugat pe casier să-i pregătească un pacheţel cu 3-4 milioane de euro. Oricum, banca asta lui i-o lasă tata, nu fuge el cu mărunţişul ăsta. Să-i nu uit să-i atrag atenţia la cum se va distra în Maldive. Are totuşi, doar 9 anişori.
    *Ora 13,00. Pauză de masă. Unul dintre clienţi susţinea sus şi tare să-i încheie funcţionarul viramentul, să nu întrerupă operaţiunea taman la jumătate, pe motiv de pauză. A trebuit să chem bodyguardul să-l dau afară. Nesimţitul. I-am blocat şi conturile şi am trimis o adresă la Biroul de Credit că nu mi-a restituit în viaţa lui nicio rată din creditul luat. Să-l văd acum dacă mai are chef de tâmpenii!
    *Ora 13,15. Tot pauză de masă. Mă gândesc să-mi comand ceva special. Am găsit pe Internet o salată de melci de Bourgogne, care se mănâncă cruzi. Cred că o să mi-o comand. În fond, dacă nu-mi plac, fac concurs cu ei.
    *Ora 14,00. Tot pauză de masă. A venit pe intranet o circulară în care suntem atenţionaţi la expunerea la risc. Foarte ciudat. Nu se spune nicăieri care risc!!! Poate trebuie să deducem noi, dar nu ni se sugerează nici un indiciu în text. Dacă e totuşi, o glumă? N-o să răspund.
    *Ora 15,00. Tot pauză de masă. Mi-a mai venit o idee. La fiecare întrebare idioată pusă de clienţi, să li se perceapă gherţoilor câte 50 ron. Asta ca să nu-i taxez prea mult. Vrea careva să afle ce comisioane va plăti la rată, pe lângă alea afişate? Nicio problemă! 50 lei şi îi spunem. Vrea omul să afle de ce figurează în Biroul de Credit amboulea? Alţi 50 de lei! La 10 întrebări din astea de neam prost, poate primi o reducere de unu la sută! Ca să nu se zică că suntem nesimţiţi.
    *Ora 16,00. S-a terminat pauza de masă. Urmează pauza de scaun.
    *Ora 17,00. E târziu şi nu cred că mai am chef de muncă. Nu plec însă până când nu rezolv problema şefiei la direcţie credite retail. Am patru candidaţi, toţi oameni dintr-o bucată. Partea proastă e că plicurile pe care mi le-au înghesuit în buzunare, conţin valute diferite. Acuma trebuie să stau eu ca tâmpitul să fac conversii valutare, să văd care e mai profesionist dintre toţi. Cel mai tare m-a enervat însă altceva. După o oră de chin, reuşisem să transform toate plicurile. Numai că acum candidatul A avea banii transformaţi din franci în euro, B din euro în franci, C din lei în euro şi D, din lei în franci. Mi-am dat seama că ceva nu e în regulă şi am luat-o de la capăt.
    *Ora 22,00. Ma maibii să-i ia de candidaţi. Sunt tot în acelaşi punct ca acum 6 ore. Trebuie să fac ceva.
    *Ora 23. Fiul meu a ajuns cu bine, dar m-a rugat să îi mai dau nişte bani, că sunt foarte scumpe napolitanele acolo. I-am mai trimis urgent 6 milioane de euro, ca să nu sufere de foame băiatul. (PS.De mărit iar măcar o parte din cele 53 de comisioane, să recuperăm banii)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s