Fantomele lui Goya

Am vazut un film care a reusit sa ma tina captivat pana la sfarsitul sau, lucru ce se intampla destul de rar asa ca opera care a reusit acest lucru merita cateva cuvinte.

Goya’s Ghosts (Fantomele lui Goya) in regia Milos Forman iar in rolurile principale Natalie Portman, Javier Bardem, Stellan Skarsgard merita cele aproape 2 ore cat dureaza.

Nu am sa povestesc deloc filmul dar o mica introducere in tema privind persoana lui Goya cred ca e utila. 

Francisco  de Goya ( 1746, Fuendetodos/Aragon – 1828, Bordeaux/Franţa), important pictor şi creator de gravuri spaniol este punct de referinţă pentru două veacuri de pictură spaniolă. Ani de-a rândul Goya a fost artistul curţii regale, la fel ca şi mulţi alţi pictori ai secolului al XVIII-lea. Ar fi rămas probabil creator al unei picturi liniştite, echilibrate, dacă nu s-ar fi îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume şi îl eliberează de convenţia picturii oficiale.
 În 1763, încearcă să se înscrie în Academia Regală San Fernando din Madrid, dar este respins,  mai încearca încă o dată să fie primit în Academia San Fernando în anul 1766, dar va fi din nou respins (în 1795 va fi numit director al acestei instituţii !).
Pe la sfârşitul anului 1769, Goya pleacă la Roma, unde va rămâne până în iunie 1771. În Italia obţine o bursă din partea Academiei din Parma, care îl impulsionează să-şi continue munca artistică.

Din 1774, Goya face parte din echipa de pictori care, la Madrid – sub conducerea lui Francisco Bayeu – pregăteau proiectele de goblenuri destinate palatelor regale de la Madrid şi Escorial.
Începând din anul 1785, Goya va fi preferatul principelui Osuna, care îi comandă mai multe lucrări, devenind, alături de rege, cel mai mare mecenat al artistului. Recunoaşterea oficială va veni în anul 1786, când devine pictor al Curţii Regale, cu o rentă de 15.000 reali pe an. În 1788, noul rege al Spaniei, Carol al IV-lea, îl menţine pe Goya în funcţia dobândită.

În anul 1792, artistul se îmbolnăveşte de o maladie care ne este necunoscută. După convalescenţa petrecută în Andaluzia, se întoarce la Madrid, dar este şi rămâne surd. Boala a influenţat starea fizică şi psihică a pictorului, care se reflectă în arta lui: aceasta câştigă în forţă interioară şi devine expresivă, răpitoare. Abia acum se naşte adevăratul geniu al lui Goya.

Creaţiile lui Goya din această perioadă dovedesc un ascuţit spirit critic până la maliţiozitate, cu penelul său îşi va bate joc de toată lumea, chiar şi de persoanele regale. O dovadă în acest sens fiind de pildă celebrul tablou Portret al familiei lui Carol al IV-lea, realizat în anii 18001801

Artistul priveşte monarhia spaniolă cu un ochi lucid. Scriitorul Ernest Hemingway exclamă la vederea tabloului: “Pe fiecare din aceste chipuri Goya a imprimat dispreţul pe care îl nutreşte pentru ei. Trebuie să fi geniu pentru a-l putea convinge de contrariu pe rege, prea prost de altfel pentru a observa că pictorul curţii îl condamnă în ochii întregii lumi”. Într-adevăr artistul expune pregnant vanitatea şi mediocritatea persoanelor portretizate.

La sfârşitul anului 1807, armatele franceze ocupă Spania, împăratul Napoleon aşează pe tronul Spaniei pe fratele său Joseph. La fel ca mulţi contemporani din toată Europa, Goya a crezut la început că domnia lui Napoleon va duce la răspândirea ideilor revoluţionare şi la democratizarea Spaniei. Aceste speranţe sunt şterse de războiul care va dura până în anul 1814, până în momentul retragerii trupelor franceze.
 
 În 1824, Goya pleacă la Plombières, o staţiune din munţii Vosgi. După o lună în care vizitează Parisul, se stabileşte la Bordeaux. Faptul că se găsea în străinătate nu îi slăbeşte forţa de creaţie. Goya pictează scene de coridă, portrete (“Lăptăreasa din Bordeaux”, 1827), realizează miniaturi. În primăvara anului 1825 se îmbolnăveşte, trei ani mai târziu, pe 16 aprilie 1828, moare la Bordeaux. Rămăşiţele artistului vor reveni în Spania, la sfârşitul primului război mondial.

“Pentru a putea să-şi dezvolte geniul, a trebuit să rişte ca arta lui să înceteze să mai placă” (André Malraux)

4 thoughts on “Fantomele lui Goya

  1. Nice! Un subiect foarte interesant…E clar ca ma voi uita si eu la film..il promovezi tu aici…un blog foarte interesant..singurul pe care il citesc de altfel…oricum, multumesc ca il scrii.🙂

  2. In general, filmele care trateaza viata artistilor, nu fac decit sa denatureze biografia lor.
    De fapt ele sunt concepute in asa fel incit sa aiba ‘priza la public’ … o vinzare cit mai buna.

    Nu am vazut filmul lui Forman, deci tot ce am vorbit mai sus se bazeaza doar pe ‘experienta’ capatata din vizionarea altor filme🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s