Cum a fost la ziua italo-romana a culturii ebraice

Evenimentul la care ma refer face parte dintr- o serie intitulata “Valoarea si pastrarea memorie” titlu pe deplin meritat.
Manifestarea de dovedea promitatoare de la inceput:D.Prezenta in sala a lectorilor italieni si romani era dublata de cea a unui fost candidat la presedentia CEB cu nume cunoscut in toata Europa. Insa mirare acesta nu a scos o vorba.
Stiati ca din 1907 pana in 1913 Roma a avut un primar evreu? Ernesto Nathan fiul lui Sara Levi si al lui Mayer Moses Nathan a condus un oras in care locuia printre altii si Papa. Stiati ca desi erau 0,1 % din populatie evreii erau 10 % din licentiati si 7 % din profesorii universitari?
Acestea au fost doar cateva din cele prezentate de Michele Sarfatti, directorul Centrului de Documentare Ebraică Contemporană (CDEC) din Milano, un profesionist veritabil al acestui domeniu al cercetarii istoriei evreilor.
Inedita a fost comparatia facuta privind asemanarea dintre oul lui Columb si masurile antievreiesti din perioada premergatoare Holocaustului.
Profesoara Felicia Waldman a facut o prezentare privind arta funerara in cimitirele evreiesti ilustrand cu exemple din Targu Neamt, orasul care odinioara avea jumatate din populatie drept evrei si din care au plecat Moshe Idel si Irving Layton.
De populatia evreiasca de odinioara azi ne reaminteste mai mult cimitirul. Acesta e plin de morminte monument vechi cu imbinari unice ale unor simboluri cum ar fii leii, mainile, menora, florile cupa sau coroana. Un mormant avea chiar o hupa gravata. Fata de originalitatea si arta monumentelor funerare din secolul 18-19 pune pe ganduri cat de asemanatoare au devenit azi acestea.
Pana la urmatoarea prezentare, Alberto Castaldini, directorul Institutului Italian de Cultură din Bucureşti a povestit despre faimosul rabin de la Stefanesti cu al sau mormant gol dupa transportatea osemintelor acestuia in Israel, insa la care mormant mai vin si azi evrei si neevrei in pelerinaj.
O expunere foarte interesanta a avut Anca Ciuciu si anume Papirene Kinder – Umbrele celor care au plecat”.
Expresia a inceput sa fie folosita la inceputul secolului 19 cand multi tineri evrei isi cautau norocul in departe de locurile natale iar singura alinare ce mai putea fii primita de familie era o fotografie.
Papirene Kinder se refera la toti cei apropiati sufleteste sau familial care nu au putut fii aproape de cei dragi si care au fost si raman prezenti in sufletele celor apropiati si printr-o fotografie.
Papirene Kinder e si un cantec ale carui versuri pot fii citite aici.
Cantecul poate fii ascultat intr-un fragment AICI si AICI.
In acele vremuri fotografia era o raritate dedicata mai ales evenimetelor majore de familie.Orice astfel de martuirie de la inceputul secolului trecut ascunde o intreaga poveste de viata.
Impresionanta a fost poza de familie in care familia tinea poza unicei fiice stinsa din viata prematur.
IMG_7580
Pacat ca nu foarte multi oameni au asistat la aceasta manifestare.
Sper ca mai multi vor avea acces la o mica parte din cele prezentate acolo prin intermediul acestui post.
Va prezint si un site prezentat in cadrum manifestarii dedicat aceleiasi teme: pastrarea memoriei.