Unchiul meu

capitolul 2 din romanul ce il gazduiesc pe micul meu blog…enjoy!

Stateam cu bunica la lumina lampii de gaz. Bunica ma invata sa ghicesc in boghi, iar eu ma jucam facind umbre lungi pe perete, cu palma inchisa in caus si miscind degetele de parca o pasare deschidea si inchidea ciocul. Deodata bunica a devenit palida si tremura. “Uite , vine pe drum de seara, un calator singur, e chiar la poarta”. Si asa era. La prima bataie, bunica a deschis usa si era el, baiatul ei cel mare, fratele mamei, nene Sica.
Venea dintr-un lagar de concentrare, uitat acolo, desi razboiul se terminase de mult. Era tinar, de 30 de ani si era blond cu ochi albastri, subtire, cu un costum albastru pe care nu stiu de unde il avea la vremurile acelea. A ramas la noi, ca nu avea unde merge, si ne-am imprietenit foarte repede. Mai mult decit prietenie, il iubeam si stiam ca eu sint preferata lui. Mama imi povestea mai tirziu, ca in prima noapte, cind a dormit pe pat, dupa ani in care dormise pe jos, s-a sculat dimineata si cind a crezut ca paseste pe pamint, a cazut.
Ii cunosteam mersul si cum il auzeam ca trece pe la peretele casei ma ascundeam sub masa ca sa ma caute. Nu ma gasea prea usor si eram fericita cind ma lua in brate. Totdeauna imi aducea o jucarie, sau ceva cu care te puteai juca. O data mi-a adus-o pe Maricica, o papusa din cirpe, prima mea papusa. Maricica avea gura cusuta strimb si el spunea ca din cauza ca a fost la razboi. Auzisem de razboi, intelegeam ca e vorba de ceva foarte rau, daca poate strimba pina si gurile papusilor.
Duminica ieseam impreuna la plimbare, ma bucuram cind se oprea cineva si-l intreba daca sint fata lui. Erau si unele fete indragostite de el, care veneau la bunica sa puie o vorba buna pentru ele si ca sa-l poata vedea, stateau mult la noi si ma tineau in brate, ma alintau, stiind ca asta ar putea sa-l apropie. Dar nene Sica, a ales-o pe Jenia, o fata de 16 ani, cu codite prinse in cununa in jurul capului. Bunica s-a impotrivit, mama ei s-a impotrivit si ei s-au casatorit. Si-au cautat o casa numai pentru ei doi si eu am primit si o tanti Jenia si o casa in care mi-a fost bine intotdeauna. Ei erau veseli, toata ziua isi spuneau vorbe in gluma si rideau. Se sarutau fara sa tina cont de mine, dar mie imi era bine si cald in casa lor, as fi vrut sa fiu intre ei, dar nu ma chemau. Oricum, era mult mai bine cu ei decit acasa si cind venea bunica sa ma ieie, le spuneam ca vreau sa fiu fata lor si ma ascundeam repede. De unde sa stiu eu, ca nu-ti poti alege parintii? Poate era si alt motiv, copiilor, chiar celor mici de tot, le plac oamenii tineri.
Nene Sica avea caruta cu cai si facea transporturi la cine avea nevoie de lemne de la padure. Vara ma luau cu ei, in cite un sat sa cumpere fin pentru cai. Ajungeam la casa gospodarului si ma culcam pe jos, sa patrund, sa iau cu mine, mirosul finului proaspat cosit. Dupa ce incarca toata caruta, ne urcam sus, pe muntele de fin si vedeam de acolo, drumul intins, cu case si ograzi.
Toamna incepeau hramurile, fiecare sat avea ziua lui. Noi plecam la nasa lui tanti Jenia, cu toata familia ei, cu caruta veseliei, fiindca nene Sica avea chef sa mearga in galop, sa ne arate ce cai sanatosi are. In sat, era sarbatoare, casele varuite, cu stergare vargate la usa, cu crengi de busuioc, cu fetele gatite si flacaii mindri, de belsugul hambarelor, dupa anul de munca binecuvintat. In curti erau intinse mese lungi, se aduceau vinurile si tuica preparate in casa, cele mai naturale bauturi, ca toti puteau sa beie dar nu se cunostea. Se aduceau piinile coapte in cuptorul de piatra de afara, oalele de ceramica smaltuita, cu sarmalele cele mai bune care se mincau numai la Moldova. Era hora in sat, cu taraf si lautari. Pe urma fetele alergau sa mai aranjeze Casa cea Mare, cea mai frumoasa camera a casei, sa primeasca baietii in costume nationale, care mergeau in grupuri spre casele cu fetele cele mai frumoase, dar si mai vesele si pline de dor ascuns. Fetele nu le spuneau la baieti pe nume, ii chemau badie sau badita.
Iarna nene Sica ne lua pe toti cu sania. Toti, erau surorile lui tanti Jenia Maricica, Tanta si Lucia si intotdeauna eu. Letita, alta sora a ei, era la facultate, invata medicina. Mergeam pe drumul batatorit, poleit in zapada, ne imbracam bine, ne inveleam in paturi, si in toata plimbarea, nene Sica spunea glume si povesti de haz, iar noi rideam in ritm cu clopoteii cailor, care aveau si franjuri rosii la urechi leganindu-se in ritmul copitelor, la trap. Cine a auzit si i-a placut cintecul “sanie cu zurgalai”, dar n-a mers niciodata pe sesul inghetat, cu zapada framintata de caii tineri si zburdalnici, poate sa-si imagineze o scena de basm, pe drumul strajuit de pomii cu broboade albe, acoperit de un cer albastru deschis, si saniile cu plimbaretii, strigind de bucurie. Dar cea mai mare bucurie era pentru mine ca stateam linga tanti Jenia, iar nene Sica era mindru pe capra.
Uneori, duminica, mergeam cu totii in ponoare sa mincam la iarba verde, in linistea plantelor cu miros salbatic, aspru si taios, sau mergeam la Jijia, riul care trecea nu departe de casa noastra, care despartea orasul, de satul vecin, Trestiana. Era acolo papura, din care impleteam cosulete si le umpleam cu flori de cimp, sa le luam acasa, in culorile care placeau fluturilor si albinelor.
Eu cu Tanta, care era cu un an mai mare decit mine, cautam melci si asteptam sa scoata “coarne bouresti”, cautam scoici si alergam libere in lungul luncii. Puiu, fratele lor, ceva mai mare decit noi, isi facea o undita dintr-o salcie, lega o rima la un capat de fringhie si ne cerea sa facem liniste, sa nu speriem pestii. Scotea cite un pestisor, dar pentru noi era o mare reusita. Iubeam tot ce se lega de acest riu, destul de lat pe vremea aceea, cu o punte ingusta dintr-o scindura lunga, pe care n-am avut niciodata curajul sa trec.
“Unde esti copilarie, cu padurea ta, cu tot?”(Eminescu)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s