Tatiana

La cererea publicului romanul in gazda continua

Imi placeau toate obiectele de scoala, aproape in aceeasi masura, ordinea preferintelor era si dupa cit imi placeau profesorul sau profesoara care le preda. Profesorii nostri nu semanau macar cu profesorii de astazi. Dirigintele meu, era toba de carte, invatase numai un institut de pedagogie, dar pentru asta a fost obligat sa citeasca Iliada, Odiseea, Antigona, in limba greaca, Divina Comedia, lui Dante, in limba latina, si daca un elev se scuza ca din greseala si-a uitat caietul cu tema acasa ne reamintea ca “si iadul este pavat cu intentii bune”. Continua cu Frumoasa galitie, descrisa de marele dictator roman, Julius Caesar. In mijlocul unei lectii de gramatica, facea o mica “digresiune”, cum spunea el si ajungea la succesele rasunatoare a lui Alexandru Macedon,(numit si Alexandru cel Mare), la dicursurile renumite ale marilor oratori ai Romei antice, la Pericles, Cicero si in special parintele polemicii, Demosthenes, care avea un tic nervos si in timp ce vorbea ridica umarul sting. El si-a legat de tavanul casei o sabie care ajungea pina la umarul lui si de cite ori il ridica, intra in taisul sabiei, asa a ajuns marele orator in fata poporului. Daca asta se intimpla la gramatica, la orele de istorie stateam nemiscata sa nu pierd nici un cuvint. Dupa ce trecea ca pe apa prin toti “Ludovicii”, prin toti “Henry” ai Germaniei, ajungea la dinastia “Bonaparte”, si regii nostri de”Hohenzollern, ne imbata cu vinul lui Ulise, ajungea la Bismark si unificarea Germaniei. Aici am o problema proprie: Bismark a fost cel care a spus: “Omul destept este cel care invata din greselile altora”. Regele Shlomo al evreilor a spus cu citeva mii de ani inainte, ca “Omul destept invata din greselile lui” Cine a avut mai multa dreptate? Dar multi sint oamenii care nu invata niciodata din greseli!
Ne povestea cum era pe vremea lui, cind oamenii erau saraci si nu-si puteau trimite copiii la scoli. Baietii plecau cu vacile sau oile, la pascut, sa cistige ceva bani, fiecare isi gasea un loc la umbra si incepea sa rezolve o problema. Primul care reusea isi arunca cit mai sus caciula si ceilalti alergau la el sa afle tilcul. Fata lui, Cornelia, era colega si prietena buna cu mine. Imi povestea cum mama ei, invatatoare tinara in sat, s-a hotarit sa se marite cu tatal ei. Ii spuneau vecinii ca s-a mutat la ei un profesor cu zeci de lazi grele. Sigur ca e plin de bani, ca nici nu mai este asa de tinar. Dupa cununie, a vazut spre necazul ei, ca lazile erau pline de carti. Ar fi nesfirsit de multe lucruri de povestit despre acest om minunat, dar erau si alti profesori deosebiti. Profesorul de geografie, era ca un relief tot timpul innoit, profesorul de muzica ne dadea o caldura de vis pe care numai vioara lui o cuprindea. Singurul obiect pe care nu-l puteam suporta era matematica. Aveam un profesor inspaimintator, care ii si batea cite o data pe baieti daca se miscau putin in banca, iar fetelor le dadea porecle. Dina pe care o iubeam cel mai mult, micuta, putin durdulie cu un cap dragut si par rosu ondulat, o striga “butelia”
Nu puteam sa invat cu asa un profesor si aveam cele mai mici note dintre toate obiectele. In plus, aveam o problema ca la matematica se scria mult pe tabla si desi era obiceiul ca cel care rezolva o problema la tabla, trebuia sa spuna cu voce tare tot ce scrie, ca profesorul sa se plimbe prin clasa sa vada caietele elevilor, dar si preocuparile lor in timpul orei, nu intotdeauna spunea tot ce scria. Si profesorul in general, spunea cu voce tare ce scria dar nu intotdeauna.
Cel mai mult imi placea Limba si literatura romana si era o legatura nespusa si uneori spusa, intre mine si d-na Zait. Eram eleva ei preferata, citeam toate cartile de lectura suplimentara pe care ni le dadea pentru vacanta, citeam si multa Critica literara care ma ajuta sa inteleg mai bine autorii si lucrarile lor.
Aveam multe prietene, mergeam impreuna la scoala si ne intorceam impreuna acasa. Erau fete care veneau din satul Trestiana, si pe drumul spre scoala, treceau pe la casa mea. Cornelia, fata dirigintelui nostru, cu care aveam multe ocupatii comune, ne placeau in special istoria si literatura, Tuta, cu care ma simteam intotdeauna bine, in plus, era foarte priceputa la matematica, desi nu se straduia de loc, daca aveam uneori nevoie de ajutor, mi-l dadea in modul cel mai natural si colege care locuiau departe de mine, Virginica si preferata mea, Dina, cele mai bune eleve din clasa. Nu ma plictiseam niciodata. Continuam sa ma intilnesc cu Mica si Valeria, ne intilneam seara, dupa lectii, la jocurile noastre. Veneau mai departe, fete din apropiere, uneori cu fratii si surorile mai mici. Nu erau prea multe atractii in Dorohoi, ne plimbam in strada centrala, intram de fiecare data la librarie, sa vedem ce carti au aparut. Cartile nu erau scumpe, de obicei costa 5 lei un volum si eu preferam sa cumpar, sa am cartile mele si nu sa le caut in biblioteca. Mergeam la filme, cind ne placea un film il vedeam de citeva ori. Era perioada marilor actori: Jean Marais, Claudia Cardinale, Sofia Lorain, Elisabeth Taylor, Richard Burton, John Wine. “Sunetul muzicii” l-am vazut pe ecran panoramic cel putin de 3 ori. Imi placeau filmele rusesti, educative, cu Marusia si Serioja, care se cunosc si se indragostesc lucrind impreuna in conditiile Siberiei, la Novosibirsk, pe santier. Multi ani de atunci, cind vedeam un film, ma intrebam la sfirsit, ce am invatat din el. Filmul ajunsese pentru mine un obiect de studiu.
Seara, mergeam sa ma culc mai devreme si cum intram in pat eram “cealalta”. Ma chema Tatiana, sub influenta noii literaturi sovietice: “Asa s-a calit otelul” a lui Ostrovski, “Povestea unui om adevarat”, scrisa de Boris Polevoi, o serie de aventuri pentru copii, “Timur si fratii sai”, filmele despre oamenii noi, curajosi, dar mi se “spunea” si Tania si mai mult, Nusa. Eram eleva cea mai desteapta si cea mai frumoasa din clasa. Nu aveam parinti si invatam la o Casa de copii orfani. Toti colegii ma iubeau si toti profesorii. La sfirsitul saptaminii, directoarea sau o alta profesoara ma luau acasa la ele, unde ma jucam cu jucarii si jocuri cum vedeam la prietenele mele, si simteam minunata caldura cind ma stringeau la pieptul lor. Totul era perfect. Cred ca asta a inceput pe la 10 ani si a continuat, schimbind mediul, actiunea si personajele, in functie de virsta la care eram. Uneori ma culcam si la prinz, inchideam ochii si in modul cel mai natural, deveneam Tatiana.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s