O calatorie neplacuta

capitolul 15…romanul continua

Eram nerabdatoare sa ajungem acasa, dar si cu emotia pentru ceva prin care nu mai trecusem. Cu Michi nu-mi era prea frica, stiam ca are experienta cu femei stiam teoretic ce trebuie sa fie, de la Irina, care se maritase cu jumatate de an inaintea mea.
Asa a fost si eram multumita ca s-a terminat. Dupa citeva minute il aud uimita pe Michi: “De unde pot sa stiu ca n-ai facut si tu ca alte femei, care inainte de nunta se duc la doctor ginecolog si printr-o mica interventie le face inapoi cum au fost la inceput?” N-am raspuns nimic. “Ce prieteni ai avut inaintea mea?”, m-a intrebat Michi. Dupa tonul lui, trebuia sa-i raspund prompt : “Diamant”. “De unde este?”, a continuat. “Din Timisoara”. “Trebuie sa vorbesc cu el, sa-mi spuna exact ce a fost intre voi”, m-a surprins Michi, cum m-as fi gindit la asa ceva? “Dar n-a fost nimic intre noi, si apoi el a plecat din Romania de citiva ani”, i-am raspuns. “Si cine a ramas din familia lui?”, m-a intrebat cu o suparare noua. “Mama lui “, i-am raspuns la fel de repede. “Stii adresa?” “Da”. “Acum plecam la gara sa prindem un tren spre Timisoara, vreau sa vorbesc cu mama lui”, a hotarit Michi. Nu ma credea? Prima oara ma gaseam intr-o situatie oribila. Atunci ce va fi? Am sperat ca totul va fi bine, chiar daca imi va lua un timp, va intelege ca eu sint sincera, il iubesc si nu va mai avea nici un dubiu, voi reusi sa ma vada asa cum sint, va intelege ca educatia pe care am primit-o sau mi-am dezvoltat-o pe parcurs, era bazata pe adevar. In tren, mi-a venit in fata o scena intimplata inainte de nunta. Niste prieteni ai lui, ne-au invitat sa petrecem o seara impreuna. Aveau o casa frumoasa, ramasa de la parinti si tocmai venise la ei, o sora putin mai tinara decit mine, din Israel. Era o fata foarte libera, care ne-a antrenat in diferite jocuri, am ris am spus bancuri. Si eu am fost intotdeauna libera, imi placeau glumele, daca erau bune si sarcastice .Am spus si eu o anecdota, prima care mi-a venit in minte. Eu eram o enciclopedie de bancuri. Cind am plecat de la ei, pe strada putin luminata, Michi m-a intrebat cine m-a invatat bancuri. Am vrut sa-i raspund, dar in acelasi moment m-am trezit cu o palma peste urechea din partea lui. M-am oprit, nestiind ce trebuie sa fac. Nici asta nu mi se intimplase niciodata. Sa fiu umilita?. Am vrut sa fug, dar Michi m-a oprit, si-a cerut iertare si a promis ca nu se va mai intimpla niciodata. Si iar m-a asigurat cit de mult ma iubeste. Stiam ca-l voi convinge, cu toata rabdarea cu care eram bine inarmata, ca cinstea si adevarul sint pentru mine un steag sacru. De ce as minti? Si inca sa-l mint pe omul pe care il iubesc si-l apreciez cel mai mult?

Dimineata am ajuns la Timisoara. Am gasit repede adresa. Michi a urcat la etajul la care i-am spus dar singur, eu trebuia sa astept afara. N-a durat prea mult, a coborit si mi-a povestit ce a dicutat cu mama lui Diamant, care din intimplare era acasa la ora aceea. El s-a prezentat ca medic, desi era numai asistent de laborator, a facut-o pentru mine. A vrut sa se stie ca urmeaza sa ma marit cu un om cu merite, nu i-a spus ca sintem deja casatoriti. A intrebat-o daca a fost un fapt intim intre mine si baiatul ei. I-a raspuns ca din cite stie ea, n-a fost nimic intre noi, dar daca eu am mai fost impreuna si cu alte personae, nu poate sa spuna.
M-am mirat de aceasta complectare, din partea unei femei inteligente, doctor in matematica. Ce rost avea sa implice fara nici un motiv, alte “personae” pe care nu le cunoaste si de care nu stia nimic? Putea fi asta numai o nascocire?
Michi era multumit, nu facusem degeaba o calatorie asa de lunga.
Ne-am intors la fel de nedumeriti, intre noi, salasuiau mai departe dubiul si speranta,
A fost singura noastra calatorie de nunta.
.
A fost primul semn de resemnare, tot ce aveam mai pretios, cinstea a fost pingarita, calcata sub rotile trenului de noapte. Sufletul meu, nu accepta nimicnicia neincrderii, banuielei, care il inecau, il strangulau. Toata comportarea si gindirea mea, toate regulele in care am vrezut au fost inutile, anulate. S-a creat un vid, curat, ca orice vid, in care crestea din nou, ca dupa o vacanta de uitare, o alta lume, de vis, de fericire adusa la apogeu, lumea in care totul era frumos, deschis, fara nevoia de a gindi ce trebuie spus, eu eram cea mai frumoasa, mai iubita, mai desteapta, lucram la universitate imi pregaateam doctoratul, un vis care nu voiam sa se intimple niciodata in realitate, era secretul meu, pe care nu trebuia sa-l stie nimeni, era lumea Tatianei, care lucra si era mereu impreuna cu singurul nostru erou: Diamant.
Cind am inteles ca am renuntat printr-un singur refuz, in micul orasel de munte, la omul pe care l-am iubit cel mai mult, si totul a fost degeaba, ce raminea din conceptiile mele de viata, din mentalitatea fixata in capul meu, din frageda copilarie, din liniile rosii peste care nu se trece? Nu mai existau reguli, sau erau, dar eu eram un caz de exceptie?. Ce facusem ca toata conceptia creata de mine pe baze pe care le-am crezut sanatoase, se intorceau impotriva mea?
Si casatoria, nunta, noua si mica mea familie, copiii care vor veni? Imi pastrasem vesnicul meu optimism, care nu se baza pe nimic, nu stiam ca realitatea nu depinde numai de mine. Credeam cu toata naivitatea posibila, ca “norocul si-l face omul” si voiam sa fac orice va fi nevoie, sa indrepte casnicia noastra.
Oare sintem ghidati de o forta necunoscuta? Nu puteam accepta ideia ca uneori nu se poate continua drumul, eram prea departe de a hotari sa-mi schimb viata, deabia inceputa.
“Da menci traht, in da got laht” , spune un proverb in limba idis.
Omul se trudeste si Dumnezeu ride.
Faceam eforturi sa inteleg ce se intimpla cu noi, ma gindeam”
“Peste noapte, sau cind
Cimpul s-a acoperit cu pietre de rind?
Poate pamintul s-a intors pe dos,
Sa ne arate si chipul lui zgrunturos?”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s