Odeta

La inceput era mai bine, dupa iesirea mea la pensie. Ma ocupam de casa, imi placea sa invat prrajituri si mincaruri noi, din programele de la televizor, din ziare, din carti. Lizuca era placerea mea particulara. Vedeam impreuna filme, la televizor si ea ma ajuta cind nu reuseam sa citesc totul, dar felul ei de a vedea filme sau a citi carti, se deosebea cu totul de al meu. Eu voiam dupa ce se termina filmul, sa-l analizam, sa vedem care era tema si cum a fost tratata, ce invataminte se pot trage din actiunea filmului, ea nu voia analizari, ea vedea un film pentru placerea de a-l vedea. La fel cu cartile, citea mult si daca nu avea in casa ce citi, se simtea bolnava. Ii facea placere citirea unei carti, dar destul de repede uita de ea. Faceam impreuna lucrari la literatura, istorie si pregateam examenele de matematica.
Intr-o zi, am fost surprinsa de harnicia care a apucat-o, nu ma lasa de loc sa plec de linga ea. “Stiu ca toate examenele de matematica le-ai trecut cu 100, ce se intimpla acum?” Raspunsul ei cu totul neasteptat m-a mohorit. “Nu la toate examenele am primit 100, la primul examen am 40 si nu ti-am spus.” Cu toate straduintele mele, sa nu fiu invidioasa pe colegele ei de liceu, m-am comportat la fel ca mama mea.
Si de Eugen ma ocupam, la obiectele unde avea nevoie de ajutor, dar el nu ma tragea ca Lizuca sa stam si sa invatam, trebuia sa trag eu de el, sa aiba rabdare. Lizuca nu-l putea ajuta, spunea ca a uitat de mult materia de care avea el nevoie.
Stateam cu Michi de obicei la masa din salon, stateam si discutam. Cind veneau colege la Lizuca, ne invidiau, parintii lor de mult nu mai stateau de vorba si li se parea ca e minunat, cind cei doi soti puteau fi atit de aproape si au atit de multe sa-si spuna. Adevarul este ca numai eu puteam vorbi cu Michi, Lizuca nu-l mai putea asculta, ii spunea clar ca o discutie inseamna dialog, dar la el este numai un monolog. Atunci Michi isi revendica drepturile. “In guvern este un prim ministru si ceilalti trebuie sa faca ce spune el. In casa eu sint primul ministru!” Lizuca il infrunta: “Primul ministru este ales de popor, dar pe tine nu te-a ales nimeni.” Eugen se razvratea mai mult: “Tu nu crezi ca esti primul ministru, tu crezi ca esti chiar Dumnezeu.”
Eu continuam sa-l ascult, pina intr-o zi Michi si-a amintit de ceva: “Tii minte, acum 7 ani, cind am fost la o nunta la baiatul unui coleg al meu, tu ai tinut mina foarte aproape de mina vecinului de masa, ca si nevasta lui a observat?” La asa o provocare chiar nu mai aveam nici un raspuns, de mult terminasem raspunsurile, mi-am spus numai ca iesirea mea la pensie, nu ajuta cu nimic firii lui banuitoare, obsesiv de banuitoare. Neavind motive noi, recurgea la aduceri aminte din trecut, asa cum le vedea el, de la o distanta de 7 sau mai multi. Daca dupa tot ce-am trecut, inca nu primeam boala lui si puteam crede ca fiind tot timpul impreuna…Inca respingeam realitatea?
Au mai trecut citiva ani, ii aveam pe copii, pe care trebuia inca sa-i ajut, Lizuca invata la facultate si pregateam cu ea examenele de matematica, Eugen era la liceu si-l ajutam si pe el, la obiectele de reala.

Intr-o zi, Lizuca a venit acasa nu ca in celelalte zile. A povestit ca parintii lui Hava, prietena ei, se despart. Tatal lui Hava a gasit-o pe mama ei, cu un vecin, intr-un mod care nu mai cerea explicatii. Michi a intrat in una din crizele lui, neasteptate. A intrebat asa, de fata cu copiii: “De ce alti barbati isi pot prinde nevestele cind sint inselati si eu nu?” Stateam cu totii in jurul mesei din bucatarie si n-am mai rezistat, am spus copiilor pentru prima oara ca eu si tatal lor, ne vom desparti. Copiii nu mai erau mici.
Era clar ce era de facut cit mai repede. Lizuca termina facultatea si era de 3 ani prietena cu Ami. Si in legatura lor, eu aveam o parte. Lizuca intrase la facultatea de economie. In ziua cind ea s-a nascut, s-a anuntat la radio, ca aceasta zi este declarata Ziua Economiei Romaniei. Toti copiii care se vor naste in aceasta zi, vor primi un cec de 100 de lei. Suma era mica, dar aveam presimtirea ca va fi o legatura viitoare in aceasta poveste, in care parca a venit zina buna. Dintre toate facultatile la care putea invata, Lizuca a ales economia.
Inainte de inceputul anului universitar, lucra la o cofetarie si patronul i-a facut cunostinta cu Ami, si el student la economie, cu un an inaintea ei. Si-au schimbat numerele de telefon si Ami i-a spus ca are toata materia de anul intii sistematizata, cu toate exercitiile rezolvate, daca vrea, poate sa i-o aduca. Cind au inceput cursurile, se vedeau de departe, Ami o striga si era fericita ca exista cineva, in toata aceasta lume noua, care o cunoaste. Dar nu-i telefona. Atunci i-am sugerat ca daca n-o sa-l sune ea, va da materia altcuiva. Lizuca l-a sunat si Ami a venit in aceeasi seara, cu materia de anul intii si flori din gradina parintilor lui. Au iesit impreuna sa petreaca o seara, dar de a doua zi, Lizuca nu mai raspundea la telefoanele lui. Am intrebat-o daca i-a facut ceva, daca a jignit-o si ea mi-a spus ca nu, dimpotriva, s-a purtat foarte frumos, dar nu este ce cauta ea. El i-a spus in prima seara ca o prietenie este o investitie de timp, sentimente si chiar bani si el este interesat pe o prietenie serioasa, care sa duca la casatorie. Nu obligatoriu o prietenie serioasa se sfirseste cu o casatorie, dar asta este intentia lui. Lizuca s-a speriat, ea voia sa cunoasca mai multi prieteni, sa invete din fiecare prietenie, sa-si aleaga omul cel mai potrivit. Asta era simplu pentru mine, care dupa studentia plina pe care am avut-o eu, voiam si pentru Lizuca o tinerete cit mai placuta si pentru asta ii trebuia un prieten. I-am spus: “Nimeni nu-si cunoaste norocul. Poate norocul tau va veni dupa ce vei cunoaste trei, zece prieteni si poate norocul tau este primul?” Imediat a fugit si l-a sunat pe Ami. Din nou am avut dreptate, datorita optimismului meu, care nu se baza pe nimic. Fiind spre sfirsitul facultatii, am incercat s-o conving, ca dupa o prietenie frumoasa, cu flori la fiecare sfirsit de saptamina, este timpul sa se casatoreasca. Ajutorul meu a fost ca in aceeasi seara si Ami i-a spus ca nu are sens sa continuie prietenia, este timpul sa devina soti, si ea a acceptat. Ne pregateam de nunta. Dar si de divort? Fara Lizuca nu puteam ramine acasa, mai ales ca Eugen invata la o scoala militara la 100 de kilometri de casa si statea la internat. Certurile lui cu taica-su nu se mai puteau prelungi.
Baiatul rabinului din Dorohoi, frate cu Tipora, a oficiat cununia, intentia lui era sa placa invitatilor si sa-l cheme si alti concetateni, sa oficieze nunti. Cind a spus ca tatal lui i-a cununat pe parintii miresei si el continua traditia si-i cununa pe copii, am avut un sentiment greu, stiam ca despartirea mea de Michi era aproape, mi-a fost frica auzind cuvintele rabinului, dar aveam baza in Lizuca, o fata ca ea, stia de ce, si cu cine se marita. Prima data cind a fost invitata acasa la Ami, a hotarit ca se va casatori cu el, vazind comportarea tatalui lui, fata da mama si copii.
Era o problema de timp, cind il voi anunta pe Michi despre divort.
Citeam in fiecare sfirsit de saptamina, ziarul IDIOT AHARONOT (ULTIMILE STIRI), si desi pentru asta ma sculam foarte dimineata, sa nu i-au din timpul acordat lui Michi, ma simteam vinovata, ca fac altceva decit ar dori el.
In special ma interesau doua subiecte, unul cu retete culinare scrise de cel mai bun bucatar din tara, Israel Aharoni, si al doilea, in general cu sfaturi practice, scrise de o ziarista foarte cunoscuta, Odeta, originara din Bucuresti.
Dar intr-o saptamina, Odeta a scris un articol care nu semana cu articolele ei obisnuite: “Sotul meu nu-mi permite”. Vorbea despre acele femei, care se multumeau cu acest pretext, pentru a trai o viata fara responsabilitati, fara initiative si fara obligatii, simplu, sotul nu-mi da voie, ce pot sa fac? Acest articol a aprins o luminita la mine, in cap.
In saptamina urmatoare, mi s-au aprins si celelalte luminite. Articolul spunea ca nu este drept ca o femeie de 40 de ani, sa sufere din cauza unei greseli facute de o fetita de 20. Era situatia ei, care nu mai putea continua. Le-am povestit si parintilor mei despre aceste articole, dar tata a spus imediat, ca daca la 20 de ani asta e omul pe care l-a gasit, ce va gasi la 40? Odeta era o femeie frumoasa, si desteapta. Situatia ei a devenit mai mult decit fericita, dupa divort. Cu cit m-a influentat in hotarirea mea, nu stiu exact, dar am gasit o logica in spusele ei.
In alt articol Odeta incearca sa ajute fetele tinere, care cred ca tot ce zboara se maninca. Cum poti sti daca un baiat cu care vrei sa te casatoresti, va deveni brutal, va ajunge sa te bata? Asta era tema erticolului.
“Daca prietenul tau, ridica mina la tine, inainte de casatorie, nu te poti astepta la nimic bun de la el, termina repede legatura.” Cita dreptate avea Odeta asta desteapta, puteam sa-i fiu martora.
In acelasi timp a fost o cearta mai mare intre Eugen si tatal lui, Michi incepea sa se teama de Eugen care se maturiza si era destul de puternic sa-si incerce fortele cu tatal lui. Cind Michi i-a cerut sa plece de acasa, sa doarma cu muncitorii arabi la autogara, i-am declarat ca plec de acasa cu Eugen si hotarirea mea este definitiva. Si totusi, mai lipsea o picatura sa umple paharul meu.
A venit Lizuca intr-o seara, asa, sa ne vada. Michi era inca suparat pe ea, ca refuzase salonul de mirese unde i-a spus el sa mearga inainte de nunta mai ieftin si l-a ales pe cel care l-a vrut Ami si familia lui, salonul la care fusese sora lui, cu un an inainte. Fara nici o legatura cu nimic s-a trezit dintr-o data: “La nunta ta, ai aratat parca erai iesita din spitalul de nebuni.” Lizuca nu stia ce sa faca, era si ea intr-o situatie confuza. Mi-a spus plingind, asa cum stateam toti trei la masa din bucatarie: ” Auzi mama? Nu spune ca n-am fost machiata bine, nu ca rochia nu era destul de frumoasa, ca eram prea emotionata, vrea acum sa ma considere bolnava, iesita din spitalul de nebuni! De ce? Mama, esti obligata sa te desparti de tata.” Michi n-a putut sa-i ierte niciodata, interventia Lizucii in desfacerea casatoriei noastre. Lizuca avea o mare influenta asupra mea, dar m-a si sprijinit intotdeauna.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s