O CONVORBIRE ASTEPTATA

Cind n-am mai rezistat, l-am sunat intr-o seara pe Diamant. Nu i-am spus cine sint i-am citit o poezie.
SUFLETE GEMENE
Au fost o data doua luminari, noi, albe si curate.
Credeau in tineretea lor si viata fara moarte.
In una focu-i stins de mult, in cealalta mai bate,
De parca n-au trecut ani grei si multe vieti desarte.
Se-apropie incet, incet si cit de greu e chinul
Cu ultimile ei puteri, cind a-nceput declinul,
S-aprinda viata in perechea, ce i-a ales destinul.
Dupa o gindire mai lunga, a inteles cine sint. S-a bucurat mult, mi-a spus ca a intrebat multa lume daca stie ceva despre mine si n-a aflat nimic, chiar a crezut ca am murit. Mi-a spus ca pastreaza o carte de la mine, cu o dedicatie pe care i-am scris-o. Eu nu mai aveam cartea lui, amintirile mele erau tot timpul in mine. Am vorbit toata noaptea, ne-am spus ca am vrea sa ne vedem, dar nici unul nu avea curajul sa ia o initiativa. El se plingea ca este prea batrin, cind eu ma simteam iar tinara. Am vorbit cite putin despre noi. Mi-a spus povestea lui, dar povestea mea era prea lunga si am lasat-o pe alta data, i-am spus doar citeva cuvinte. Am ris cu pofta, ne-am adus aminte de cunostinte si locuri comune. Mi-a amintit de colegul meu de scoala, Stefanescu, maestrul de contrabas, care a invatat filozofia. N-am stiut ca se cunosc si n-am stiut ca acest prieten bun, i-a spus de multe ori sa se insoare cu mine, fiindca sint o fata buna, si il iubesc. Probabil i-am spus eu asta, in una din intilnirile din fata caminului de la Puskin, cind isi astepta si el prietena, afara, in picioare. Cel putin daca s-ar fi pus niste banci pentru saracii baieti care asteptau mult citeodata sa le coboare zina.
Am continuat o periada sa vorbim la telefon, ca cei mai buni prieteni. Eu voiam sa intorc timpul inapoi, dar fara sa am curajul sa-l intilnesc. Timpul este ireversibil.
Uneori lucrurile trebuiesc lasate sa mearga in voia lor. Oricum vor ajunge exact acolo unde au fost destinate. Aveam destule ocupatii, ma bucuram de libertatea de a alege, si nu mai puteam renunta la acest drept. Eram fericita singura in strada insorita, citeam mult si ma ocupam de Ori.
Zilele treceau, pina deveneau luni si apoi ani, dar de data asta simteam ca trec cu folos.
Dar cine stie cind si unde a disparut Diamant? Pe undeva in alt univers, a plecat pe nesimtite, impreuna cu Tatiana. Din cite stiu sint si azi impreuna.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s