O OPERATIE FARA ANESTEZIE

Divortul a fost mult mai greu decit mi-as fi inchipuit. Michi trebuia sa vina spre mine, dintr-un colt al camerei si sa-mi puna pe miinile mele intinse un act scris de mina, de tineri religiosi care faceau asta de citeva ori pe zi. Nu putea ajunge pina la mine, se oprea la mijlocul salii si plingea. Judecatorul il trimitea sa inceapa de la capat. Am iesit pe sala, dar n-am putut merge. M-am asezat pe un scaun si ma durea tot corpul, ma simteam ca dupa o operatie fara anestezie. Lizuca m-a dus la masina lui Michi, a venit si el, Lizuca a scos din poseta 4000 de shekeli si i-a dat. Intelegerea a fost ca imi da divortul daca ii dau acesti bani. Tipora, buna mea prietena, m-a sfatuit sa-i dau, fiindca nu este o suma prea mare si merita s-o platesc, ca sa termin, fara alte complicatii. Nu era mult. M-am simtit vinduta pentru 4000 de shekeli? Sigur i-a parut rau ca n-a cerut mai mult.
A urmat o perioada cam de jumatate de an, in care nu mai puteam sa-i vad pe barbati, in toata perioada, Michi voia tot timpul bani, nu-l interesa ca eu n-am nimic in casa si trebuie sa am grija si de Eugen. Din momentul in care ne-am despartit, nu i-a dat niciodata nimic lui Eugen; doar si el era vinovat de despartirea noastra, cel putin fiindca nu m-a convins sa ma intorc la el. Spunea mai tirziu ca el n-a intentionat sa-l scoata pe baiat din casa, a spus asa intr-o doara. Ii mai placea sa spuna ca ar trebui interzise divorturile dupa 40 de ani. Nu vedeam nici o cugetare in aceasta afirmatie, dar Lizuca credea ca asta ar fi un lucru bun, femeile ar fi obligate sa se trezeasca la 39 de ani si sa nu mai continue sa sufere fara rost.
Chiar a doua zi dupa ce m-am mutat in casa goala si am ramas singura, m-am gindit ce as putea sa lucrez. De mult nu mai lucrasem in afara de casa, dar eram nevoita, nu puteam sta cu casa goala si pensia nu-mi ajungea, dar eram obligata si sa fac ceva folositor, mie si oamenilor. M-am gindit sa dau lectii de matematica, dar ar fi durat mult sa gasesc elevi. A doua munca pe care credeam ca o puteam face, era sa cresc copii si am gasit repede un copil intr-o asezare la 25 de minute de mers cu autobuzul din Beer Sheva. Era iarna si au fost zile cind am ajuns cu toate hainele pline de ploaie si pantofii inecati de noroi. Dar nu se compara cu Blindesti, satul de linga Botosani, unde a fost mai greu.
Roni, mama copilului era psihologa si gasise ceva de lucru. Era o femeie placuta si inteligenta, cu care am devenit prietene in scurt timp. Sotul ei era conferentiar la universitate, lucra in matematica si calculatoare. Era un barbat foarte slab, si avea un baietel la fel de destept ca si tatal lui, la fel de slab, pe care il bateau copiii la gradinita, dar am reusit sa-i explic ce este curba balistica, in care erau trimise rachetele Iracului, impotriva Israelului, in razboiul din Golful Persic.
Eu aveam grija de Ori, un baietel de 2 ani, care stia de toate, cunostea toate animalele si pe ce continente traiesc, stia unde este orice tara de pe globul pamintesc, un copil cu totul deosebit, dar din cauza ca Roni era isterica, dupa o luna au dat-o afara de la servici si rolul meu era in special, sa ma ocup de ea si s-o calmez. I-am povestit despre Michi si despre despartirea noastra. Ea a inteles, si mi-a spus: “La ce te-ai asteptat daca ai vrut un barbat frumos? Asta este un criteriu pentru a alege omul cu care vei trai toata viata?”
Si totusi il iubeam pe Michi si-mi era greu, obisnuinta este a doua natura. Aveam momente cind nu mai voiam sa traiesc si ce puteam face?
Am cerut ajutor psihologic. Olga facea Masterat in Psihologie clinica. De la ea am invatat multe lucruri care in Israel, intr-o tara care n-a cunoscut educatia de fier a comunismului, erau privite cu totul altfel, de cum le vedeam eu, dar nu vreau sa spun ca acest “altfel”, era mai bun, eram nevoita sa primesc realitatea. Mie nu mi-a placut niciodata sa ramin in pat, imediat dupa ce ma trezeam. “De ce sa nu mai stai in pat dupa ce te-ai sculat? Fiindca v-au invatat sa munciti cit mai mult?”, intreba Olga. Nu eram de acord cu ea, in societatea capitalista dezvoltata, oamenii vor sa faca multe ore suplimentare platite bine, si asta se plateste mai tirziu cu sanatatea, in timp ce Societatea socialista prevedea ziua de lucru de 8 ore, asa cum este si acum in majoritatea serviciilor din Romania. Magazinele particulare, nu cauta numai profituri si nu sint deschise mai mult de 8 ore pe zi. “De ce crezi ca serviciul este pe locul intii al prioritatii si nu familia?”, ma intreba iar Olga. Greu de raspuns, “familia este prima celula a societatii”, invatasem la psihologie, inca din liceu, dar “munca este prima obligatie a omului”, era prima lege a Constitutiei Romaniei timpului meu.
Olga mi-a explicat ca in situatia care s-a creat cu Diamant, eu eram vinovata. “Cum se poate sa te rupi de toti si inca sa te consideri nedreptatita? Cind a avut nevoie de tine, n-ai fost, si te-ai considerat parasita?” ma intreba. Pentru prima oara, dupa atitia ani, in care m-am considerat nedreptatita, am vazut greselile mele.
Scopul pe care il urmarea Olga, era sa-mi deie putere sa continui singura mai departe. Nu credeam ca ma intelege destul. I-am spus ca Michi m-a iubit si a avut grija de mine, si ea mi-a raspuns: “Tu ai nevoie de un barbat care sa te iubeasca, sa aiba grija de tine si sa fie normal.” Mi s-a parut aproape imposibil sa existe asa un om.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s