Ultima zi de ulpan

Azi 15 iunie 2011 seria din ianuarie a centrului de absorbtie Beit Canada paraseste campusul din Ierusalim iar cei ce se indreapta catre zona tel Aviv-ului, printre care ma aflu si eu, beneficiaza de transport catre noile domicilii.
Sunt sigur ca va fi o zi deosebit de interesanta despre care voi scrie imediat ce voi avea timp si in acelasi timp va fi si inceputul adevaratei vieti in Israel, viata mult mai plina de incercari decat au fost in aceste 5 luni dar si mai plina de realizari si bucurii.

Sa incepem cu inceputul. Dimineata de 15 iunie 2011. La 8.30 bagajele se aduna in holul centrului de absorbtie. Suntem anuntati ca in acelasi timp se serveste si micul dejun. Ne asteapta o omleta, ceva salate, paine si ciocolata tartinabila plus cafea si ceai cred.
La 9.30 are loc operatiunea de asezare a bagajelor. Spre uimirea mea bagajele sunt asezate in ordinea invers coborarii drumetilor. Bagaje multe, dupa ce se umple la refuz cala (aspect de retinut) se trece si la indesarea bagajelor in spatele autobuzului. La 10 si cateva minute autozarul se porneste. 2 surprize: evident ca am plecat cu o intarziere foarte mica, fapt de-a dreptul bizar si faptul ca nimeni din stafful ulpanului nu insoteste autocarul. Lista cu oamenii si destinatiile e data atat soferului cat si fetei care era ultima pe lista.(aceasi fata eroina a postului anterior cu misterul cartilor).
Dupa cateva minute ne linistim putin. autobuzul se opreste intr-o statie de autobuz si stationeaza vreo 15 minute. Probabil faptul ca pornisem aproape la ora planificata putea creea un precedent periculos.
La ora 11 aproape ca eram aproape de iesirea din Ierusalim.
A urmat urmatorul traseu Lod Holon Bat Iam Tel Aviv Ramat Aviv Givataim Bnei Brak si Petah Tikva.
Una din micile surprize a fot ca desi initial ni se zisese ca vom fi lasati fiecare la locul unde ne va fii domiciul, de fapt am fost lasati la cate o statie de autubuz mai centrala si mai apropiata de urma sa locuim.
Pentru unii care au coborat singuri cu 3 sau chiar mai multe bagaje nu a fost o experienta foarte amuzanta.
Bineinteles ca unii au facut nitel scandal, la care raspunsul soferului a fost “Sunati directorul ulpnaului”, director care la telefon a confirmat ca in fiecare oras oamenii trebuie lasati in centru.
Trebuie sa mentionez ca soferul era complet debusolat, chiar el a marturisit ca nu a fost in regiunea Tel Avivului de 30 de ani. Asta e si motivul ununi ocol haotic facut prin tel Aviv care a durat aproape o ora.
Pentru a nu lungi foarte mult postul trebuie sa recunosc ca am ajuns cu bine in jurul orei 3.00 iar soferul ne-a lasat nu foarte departe de domiciuliu asta mai mult multumita unui coleg care isi folosesea gps-ul de pe smartphone si se transformase astfel in copilot, coleg care l-a indrumat intr-un traseu care mi-a fost avantajos.
Am lasat la urma partea cea mai picanta a calatoriei. In prima parte a drumului in timp ce eram pe un drum de viteza la un moment dat cei ce stateau in partea stanga a autocarului incep sa strige panicati…sofer..sofer…
Ce se intamplase??
Usa calei de bagaje din stanga se deschisese iar bagajele cadeau in mijlocul autostrazii.
Din fericire nici un bagaj nu a fost calcat de vreo masina si nici un alt accident nu a fost cauzat de bagajele cazatoare. Bagajele mele erau in partea dreapta asa ca nu am trait la intensitate maxima acest episod.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s