Alarma de alarma

Dupa ce miercuri dupa-amiaza (14 noi 2012 ) aviatia israeliana a ucis un comandant al organizatiei militare a Hamasului, am avut experienta primului conflict armat trait in Israel.
Cand scriu aceste randuri (19 noi ) peste 1300 de obiective ale Hamasului au fost atacate din aer si peste 800 de rachete au fost lansate de Hamas din care peste 300 ar fi cazut in zone populate din Israel daca nu ar fi fost interceptate in aer de sistemul antiracheta Iron Dome in timp ce in jur de 30 de rachete au ajuns in zona populate si cu toate astea nu stiu de ce nu i se zice razboi. Poate pentru ca de cealalta parte sta o organizatie terorista care nu are in esenta alt obiectiv decat de a provoca pagube si morti si raniti fiind constienti ca alt rezultat al eforturilor lor nu e posibil.
Atacul de miercuri a survenit dupa o perioada in care din fasia Gaza au fost mereu lansate atacuri cu rachete asupra localitatilor din sudul Israelului, un jeep al armatei israeliene a fost atacat cu o racheta rezultand raniti grav, un expozitiv explozibil a fost detonat si tot asa.
Situatia parea efectiv absurda, atacurile din Gaza se intensificau si diversificau iar partea israeliana parea fara nici o reactie. Atacul a fost urmat de nenumarate atacuri ale aviatiei israeliene indreptate asupra depozitelor de armament, rampelor de lansare a rachetelor, etc etc. Cu toate acestea resursele Hamasului au ramas suficiente pentru trimite sute de tiruri de rachete asupra Israelului.
De joi rachetele au tintit Tel-Avivul unde din 1991, de la atacurile cu rachete Scud din timpul razboiului din Golf nu se mai auzise alarma antiaeriana ba chiar si Ierusalimul oras care nu stiu cand sa mai fi fost tinta vreunui atac cu rachete.
Pana acum eu nu am fost in mijlocul nici unei alarme. Vineri am auzit din departare alarma si apoi sunetul impactului, duminica seara eram la un magazin nu departe de casa unde nu s-a auzit nimic, in principiu cand s-a auzit unde locuiesc eram la servici, cand s-a auzit unde lucrez eram acasa si tot asa. Sper ca a fost ultima alarma pentru multa multa vreme si ca in continuare voi fi lipsit de aceasta ocazie.
Evident ca ceva schimbari in viata de zi cu zi a produs aceasta situatie: am evitat sa ies afara daca nu era neaparat nevoie, am observat ca trec mai multe avioane comerciale deasupra, lucru ce nu se intampla inainte, am luat mai multa mancare ca de obicei gandindu-ma totusi ca se poate intampla sa fie mai sigur sa nu ies din casa, Amir colegul de apartament a fost chemat in armata, am inceput sa urmaresc mult mai mult emisiunile de stiri ( in fapt asta e singura emisiune ce e la televizor acum)
Joi am avut o zi de asa zis team building la servici. Dimineata cand s-a strigat lista de prezenta, referitor la un coleg am auzit un motivatie care nu mai se regaseste nicaieri in lume “ nu a putut veni pentru ca locuieste intr-o zona atacata cu rachete”.
Emisiunile la radio se intrerup pentru cateva secunde pentru ca prezentatorul sa anunte cu naturalete unde e ultima alarma de racheta. In mijlocul unui cantec cat se poate de antrenant , muzica e data mai incet si se anunta …alarma de racheta in zona X….pentru ca apoi volumul sa revina la normal.
In primul rand rachetele lansate de Hamas sunt interceptate de sistemul de anti-racheta. In acelasi timp in care e identificata racheta si traiectoria sa e lansat proiectilul destinat distrugerii in aer a rachetei si se lanseaza alarma in zona tinta. Din momentul in care se aude alarma sunt maxim 90 de secunde (aici in Tel Aviv 90, in alte parti si 15 !!) in care trebuie ajuns in adapost. Cladirile mai noi cum sunt cea in care stau si eu au o camera de siguranta cu pereti special intariti cu geam special proiectat, cladirile mai vechi ar trebui sa aiba adapost subteran. Daca alarma incepe cand omul e pe strada atunci trebuie sa gaseasca cel mai apropiat adapost sau macar un perete, daca nu si nu trebuie sa se intinda la pamant cu capul in jos. Daca e in masina, masina trebuie oprita si se respecta indicatiile de mai sus.
In alta ordine de idei cum pot recepta mesajele de solidaritate din Romania? Ce sa inteleg cand citesc ca se strang randurile? Care e rostul unui comunicat sau care e rostul unei aprigi discutii despre oportunitatea unui comunicat? Se sperie Hamasul cumva si se incheie conflictul?
Situatia e simpla privind fasia Gaza. Israelul s-a retras definitiv si complet in 2005 de acolo. Cei de acolo au instrumentele de a se auto guverna si de a isi decide singuri destinul. Ei au ales Hamasul in urma unor alegeri libere in principiu si ei au decis sa isi canalizeze eforturile in a ataca constant orasele israeliene din sudul tarii aflate in raza rachetelelor pe care le au la dispozitie.
Absolut nimeni din cei care isi dau cu parerea despre atacul israelian nu ar accepta sa traiasca impreuna cu familia stiind ca oricand si mereu rachete sunt lansate spre orasul sau si ca oricand si mereu suna alarma si au sub un minut in care sa ajunga la primul adapost.
Hamasul ascunde rampele de lansare si depozitele de rachete in zone dens populate si asta iese cel mai tare in evidenta cand o cladire bombardata creaza ciuperci imense de foc datorate exploziei materialelor explosive si rachetelor stocate inauntru. Inauntrul unei case situate in mijlocul unui cartier populat si suprapopulat. Hamasul stie foarte bine ca atata timp ei nu ataca, nici nu vor fi atacati. Chiar daca se aprovizioneaza din greu cu armament si rachete. Atacurile israeliene au fost facute cu grija de a avea cat mai putine victime civile, din pacate inregistrandu-se si atacuri soldate cu morti femei si copii.
Celor care mi-au sugerat ca ar fi mai sigur acum in Romania le am raspuns ca atacuri impotriva evreilor sunt peste tot in lume, insa aici este singurul loc unde evreii sunt cu adevarati aparati. Atat timp cat situatia e sub control nu cred ca e nici un motiv de a pleca, iar pentru a incheia intr-o nota mai pesimista daca situatia va ajunge sa nu mai fie sub control atunci nu se va mai putea pleca.

Advertisements

Mecanismul crizei…la noi

Mult prea apropiat de realitate..

Unii intâmpina dificultati in a intelege mecanismul crizei. Pentru cei mai multi, acesta le apare ca ceva extrem de complicat si cu origini obscure. In fond, este mai simplu decât ne-am putea inchipui. Cineva a avut inspiratia de a sintetiza aceasta stare intr-un scenariu compus din zece etape. Iata-l:
1. Ion are o crâsma. Pentru a-si spori vânzarile, el decide sa le ofere clientilor (majoritatea – betivani neispraviti) bautura pe datorie. Isi noteaza cu grija datoria fiecarui client, tinând astfel un bilant al creditelor acordate. Pe masura ce se raspândeste vorba ca Ion te serveste acum in schimbul promisiunii de a plati in viitor,numarul clientilor creste, iar vânzarile de bautura asijderea. Pe faza, Ion profita de ocazie si scumpeste tuica si berea .
2. Un consilier bancar abil isi da seama ca afacerea lui Ion este de viitor si ii acorda acestuia un credit pentru dezvoltarea cârciumii. Creditul este garantat cu creantele acumulate de Ion – promisiunile de plata ale betivanilor care ii trec pragul.
3. Superiorii consilierului bancar – baieti destepti, cu indelungata expertiza in mobilizarea resurselor financiare – refinanteaza creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligatiuni, garantate, desigur, cu datoriile alcoolicilor: BEAU-BOND, BEAT-BOND si VOMIT-BOND.
4. Aceste titluri financiare sunt cumparate si tranzactionate apoi pe piata internationala. Multi investitori nu inteleg ce inseamna aceste obligatiuni si cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele creste, alimentata de cresterea continua a cotatiilor.
5. Intr-o buna zi, cu toate ca preturile continua sa urce, managerul de risc al unei banci (concediat ulterior, fiindu-i reprosata atitudinea pesimista) decide ca este timpul sa ceara plata datoriilor acumulate de betivii care frecventeaza crâsma lui Ion.
6. Datornicii nu au cum sa plateasca. Ion nu isi poate rambursa creditul contractat de la banca si intra in faliment.
7. Obligatiunile BEAU-BOND si BEAT-BOND isi pierd 95% din valoare. VOMIT-BOND sta ceva mai bine, valoarea ei stabilizându-se dupa o prabusire de 80%.
8. Furnizorii cârciumii lui Ion intâmpina serioase dificultati financiare, dupa ce clientul lor a inchis portile si dupa ce obligatiunile in care investisera masiv si-au pierdut valoarea. Furnizorul de tuica este preluat de o firma concurenta, iar fabrica de bere intra in faliment.
9. Banca este salvata de la faliment de catre Guvern, in urma unor consultari dramatice intre partidele politice.
10. Fondurile necesare acoperirii pierderilor sunt obtinute prin impozitele platite de catre persoanele care nu consuma alcool.