Iunie – partea a doua

Daca prima jumatate a lunii iunie a fost cat de se poate de stresanta, partea a doua a lunii a fost la 180 de grade.
Am avut si o surpriza inedita– la servici am primit in avans fluturasul de salariu pentru luna iunie si desi iunie are exact 20 de zile lucratoare (din care nu am lucrat 5) mi s-a calculat salariul raportat la data de incepere a noului job.
Adica – am inceput pe 10 iunie si mi s-a calculat 21/30 adica 70 % si nu 15/20 adica 75 % cum mi s-a parut mie corect. In orice caz diferenta de salariu era mica dar am simtit nevoia sa atrag atentia. Initial 2 persoane mi-au demonstrat cum s-a calculat si au tinut sa ma convinga ca au dreptate da spre marea mea surpriza dupa cateva zile mi s-a inmanat noul fluturas de salariu.
Nu diferenta de bani a fost motiv de bucurie dar faptul ca au recunoscut ca am avut dreptate si au indreptat eroarea.
Ultima parte a lunii am locuit intr-un apartament dintr-un cartier dragut din Tel Aviv si anume Florentin. Odata cu finalul lunii s-a concretizat si inchirierea apartamentului din Ramat Gan.
Desi la inceput recunosc ca eram de acord cu apartamentul dar nu ma prea emotiona acum cand scriu aceste randuri si mai sunt cateva ore pana practic voi dormi prima noapte acolo, pot spune ca sunt convins ca am facut o alegere foarte buna si e un apartament care intradevar imi va oferi o sedere de cel putin un an mai mult decat placuta.
Am rezolvat cu eleganta si problema spinooasa a alegerii camerelor. Dupa ce initial si eu si Amir declaram ca dorim aceasi camera pregatindu-ne deja de crunta lupta pentru aceasi camera pana la urma fiecare din noi a ales alta camera iar camera ce parea ca va fi Elena din Troia din Ramat Gan s-a transformat in mireasa pe care vor veni sa o vada petitorii zilele acestea.
In curand se face un an si jumatete de cand am facut Alia, moment ce va bineinteles prilejul unui post (nu kilometric totusi).
Mai jos o melodie in romana auzita in Tel Aviv la pauza meciului Spania – Italia

Advertisements

Luna Iunie – partea 1

Cred ca cea mai stresanta din acest an (adevarat – anul nu s-a incheiat si nici luna 🙂 ).
Povestea cu gasitul unui apartament si mutarea efectiva s-au dovedit a fi cat se poate de stresante si solicitante.
Pana la urma am inchiriat un apartament de 5 camere – salon si 4 dormitoare in zona Bursei in Ramat Gan cu inca 2 colegi de apartament (urmand a gasi si al patrulea coleg pentru a aduce costul de persoana la un nivel rezonabil).
Apartamentul e situat intr-un complex de 4 cladiri care impart un mic complex de agrement cu sala de fitness, ping pong, squash, sauna si ultima dar evident ca nu cea din urma, piscina – complex ce are si el pretul sau dar care sper sa merite. (voi fi obligat sa invat sa inot, nu-i asa?)
Am eliberat dupa un an apartamentul din Givataim, avand un gol de spatiu locativ de 2 saptamani pana la inceperea contractului de inchiriere din Ramat Gan de la 1 iulie. Acest gol l-am umplut decent pana acum stand pe la rude – o zi in Tel Aviv si aproape o saptamana in Rehovot (am facut naveta cu trenul – alta experienta).
Mai stresant decat dormitul meu efectiv a fost depozitarea temporara a tuturor lucrurilor din apartament – proces pe care l-am dovedit de asemenea.
Desi o perioada stresanta a fost si plina de invataminte – mi-am dat seama sau reconfirmat pe cine pot sa ma bazez in momente mai grele si pe cine…nu :). Nici la capitolu asta nu pot zice ca am avut mari surprize iar pe viitor chiar ca nu voi mai avea.
Am inceput si noul servici la Claims Conference, un loc de munca destul de placut, cu program de la 8 la 4. Locatia este centrala in Tel Aviv, am un colectiv simpatic din care fac parte si cativa colegi vorbitori de limba romana:)
Desi in ultima vreme am neglijat cam mult limba ebraica – trebuie sa ma laud putin cu faptul ca la inchiderea contractului de inchiriere din Givataim a trebuit sa sun la lumina, gaz si apa sa inchid contractele, lucru pe care l-am reusit in mare masura, purtand discutiile doar in limba ebraica. Nici nu mai pomenesc ca intreg trainingul la noul servici e doar in limba ebraica.
Ma opresc aici. A mai ramas ultima decada a lunii pana la atat de mult asteptata mutare in apartamentul atat de mult cautat si gasit dupa atat de mult timp. Voi reveni:)

Luna mai

Cu siguranta a fost cea mai plina luna de anul asta.
Prima zi a lunii petrecuta in Romania la picnicul de la Comana, apoi Macholul de la Predeal de miercuri pana duminica iar duminica asteptata reintoarcere in Israelץ
Ajungand luni la servici, pe la pranz sunt anuntat ca ne mutam din nou in Raanana cu serviciul, prognozata unire a firmelor nemaifiind de actualitate iar toti angajatii firmei care se mutasera din Raanana se intorceau de unde au plecat.
Se reintorcea asadar naveta de 4 ore pe zi si se inchideau posibilitatile pe care totusi unirea cu cealalta firma le-ar fi oferit.
Se reducea imens timpul si energia disponibila cautarii unei chirii noi – pe 15 iunie expira contractul de inchiriere din Givataim pe care nu il prelungeam.
Marti a fost mutarea efectiva in Ranana – moment ce ar putea sta in dictionar la cuvantul “bassa”.
Mi-am exprimat opinia ca aceasta mutare ma dezavantajeaza teribil si mi s-a zis sa ma gandesc.(de catre sef adica).
Pe de alta parte cautatul de chirie pleca de la planul initial de a cauta sa ma adaug shutaf (coleg de apartament) intr-un apartament unde unul din chiriasi pleca si se cauta altcineva (practica deosebit de raspandita).
Norocul meu sau nenorocul altora a fost ca in exact aceasi perioada, s-a ivit poate cea mai convenabila solutie de sutafeala (cel putin pentru mine).
Dupa o scurta perioada de incertitudine am inceput sa cautam un apartment de 4 camere – eu, Amir si Dana. In principiu planul era gasirea unui apartament in Tel Aviv sau in Ramat Gan in zona Bursei.
Dupa 10 zile de cautari pot zice ca am vazut cam tot ce e pe piata. Numarul de apartamente noi aparute e neglijabil iar numarul celor vechi care reapar e considerabil, ceea ce ma face sa concluzionez ca nu exista nici foarte multa cerere pe piata. Acelasi apartament aparut duminica cu 8500 ajunge joi sa fie postat cu 8000 ( de un agent – e adevarat) iar altele postate acu 2 saptamani cu 7500 ajung sa fie postate cu 8000 (ce logica !!! nu au gasit pe nimeni timp de 2 saptamani si au decis sa mareasca pretul !!!). Un alt apartament e postat de proprietar cu 8600 iar de agent cu 7900.
Am vazut tot, de la un apartament uimitor in Migdalei Tel Aviv la etajul 18, 3 apartamente in Sderot Hahaskala 17 de la etajul 16 pana la 24, pana la apartamente nu departe de plaja sau in inima Tel Avivului dar si apartamente in Ramat Gan mai aproape sau mai departe de Tel Aviv.
Revenind la servici, era evident ca naveta spre Raanana nu poate continua.
Printr-o succesiune de evenimente cat se poate de bine cronometrate si sicronizate, mi-am gasit un alt servici, evident mi-am dat demisia de la serviciul din Ranana iar ultima zi de lucru a fost chiar ultima zi a lunii mai. 10 Iunie e prima zi la noul servici. Servici in Tel Aviv, cu orar excelent (subiect asupra caruia voi reveni).
Revenind la cautarea de chirie, sfarsitul lunii mai ne gaseste fara o situatie clara. O problema e lipsa de noi apartamente care sa apara pe piata – in acelasi timp trebuie sa recunosc ca exista si o cerere foarte slaba pe piata, aceleasi apartamente stau deja de 3 saptamani in anunturi.
Pe 30 a fost si ultima zi a ulpanului inceput in noiembrie anul trecut, am primit certificatele de rigoare si am vazut un film documentar deosebit de interesant.
Ultima zi a lunii si implicit ultima zi la acest servici a venit cu o surpriza placuta. Dat fiind ca era si pentru inca o colega ultima zi in firma s-a facut o mica reuniune de ramas bun cu tort si suc.
Luna mai a fost o luna plina, dar e evident ca iunie nu va fi deloc plictisitoare:)

Din nou in Israel

dupa 17 zile in Romania

O vacanta putin cam lunga. Ironia face ca sa mi fi luat un concediu atat de lung (si evident fara plata – luasem deja concediul cuvenit la precedenta vizita in Romania) cand lucram in Ranana (stiuta poveste – 4 ore pe zi pe drum cu 6 autobuze). Dupa ce mi am luat concediul departamentul unde lucram ( eu, o colega si seful) ne am mutat cu locatia intr un birou din Ramat Gan aflat la o distanta de mers pe jos de unde locuiesc acum. Dintr-o data se eliberasera zilnic peste 2 ore din timpul meu si motivatia initiala a concediului atat de lung nu mai era valabila. Dar cine rade la urma rade mai bine (si oare cine rade?) asa ca in ziua cand am revenit la servici si in Israel am fost anuntat ca prognozata unire a firmei cu alta firme care fusese baza mutarii nu mai e in vigoare si sa imi strang lucrurile pentru a ne intoarce in Ranana.

O veste la care nu ma asteptam deloc si care cu siguranta nu imi face nici un fel de placere. Cum voi iesi din aceasta intorsatura nedorita veti afla dupa ce evident voi descoperi si eu.

Cum a fost in Romania – am bifat si nunta, mi-am incheiat epopeea cu dintii, am fost si la Iom Haatzmaut la Jcc si la Comana de 1 mai, am fost si la Mahol Romania (sper ca de anii viitori sa nu mai permit sa particip:) ), am fost acasa cu autobuzul care face drumul fara sfarsit Bucuresti Radauti, m-am intors cu trenul sauna Suceava Bucuresti, am regasit lucrurile de care nu imi era dor deloc si cele ce care imi era dor, mi-a fost dor de Israel si am regasit aici lucrurile de care mi-a fost dor dar si pe cele de care nu mi-a fost dor.

Super bucuros de orele in plus avute dimineata mi-am luat din Romania home cinema -ul de acasa ( fara boxe totusi) dar acum pana una alta voi asculta muzica tot pe iphone in autobuze si statii de autobuz. Mi am mai luat din Romania cafea si ceai subiect de copios amuzament israelian.

Am revenit luni dimineata in Israel, luni la pranz am primit atat de neplacuta a mutarii iar seara am mers la ulpan. A fost o lectie deosebita, un moment pe care mi-l voi reaminti cu placere multa vreme. Pornind de la faptul ca tocmai trecuse ziua Independentei si pornind de la un material din ziar pe care urma sa il parcurgem si care se referea la parerile catorva ambasadori privind ceea ce le place in Israel, profesoara ne-a cerut tuturor sa zicem un singur lucru care ne place cel mai mult in Israel.

Poate cea mai frumoasa interventie a fost a unei colege care a zis ca aici nu exista “nu exista”. Eu am zis ca imi place ca oamenii zambesc pe strada ceea ce arata ca sunt veseli si in suflet, iar cu exceptia unei colege care nu a vrut sa zica nimic toti au zis lucruri deosebit de frumoase. Chiar profesoara ne-a zis ca a fost o lectie deosebit de placuta iar seara acasa i-a povestit sotului si au fost chiar fericiti ca traiesc in Israel. Dar tot ea ne-a zis, a venit apoi dimineata si a auzit stirile legate de coalitia creata in Knesset bazata nu pe cele mai curate interese si fericirea de a trai in Israel s-a mai estompat.

Va urma…

O saptamana buna – prima parte

Dupa 8 luni in care am facut zilnic naveta intre Givataim – actualul meu loc de domiciliu si Ranana – unde isi avea sediul firma unde lucrez acum

in sfarsit aceasta naveta zilnica lunga si obositoare care consta de obicei in schimbarea a trei autobuze si dura intre 90 si 120 de minute pentru un singur drum

asadar in sfarsit – printr-o circumstanta norocoasa – departamentul unde lucrez se muta in Ramat Gan asadar o distanta de maxim 30 de minute si un singur autobuz

asadar dintr-o data 3 ore in plus pe zi 🙂

am denumit postul “prima parte” pentru ca va mai fi cel putin o parte 🙂

A doua zi din 2012

Nu va speriati – anul 2012 nu va avea 366 (da da, e un an bisect) de postari semi plictisitoare de acest gen.

Cred ca a fost una din cele mai friguroase nopti de cand sunt eu in Israel asa ca simpla trezire a avut piedica nu doar dorinta sincera de a mai dormi dar si racoarea sanatoasa din camera. (evident ca nu exista vreun sistem centralizat de incalzire, ma incalzesc cu un radiator (multumesc mult familei Vereanu pentru el) dar evident ca nu il las in priza peste noapte asa ca dimineata e cel mai frig in camera (nu mai zic nimic de baie sau bucatarie…acolo clar nu e nici o incalzire).

Una peste alta am reusit sa ies pe la 7.20 din casa si mai mult de o o ora si 50 de minute nu am facut pana la servici.

Pe drum acult de obicei o emisiune mai de divertisment pe radio Lelo Hafsaka pe 103 Fm ( ma rog, pe internet de fapt) unde la finalul emisiunii e sunata de obicei o personalitate in legatura cu una din stirile mai cu potential de amuzament ale zilei care il priveste direct si se face un dialog mai haios cu acea persoana. Sunat a fost seful de la Teva compania de farmaceutice foarte puternica in Israel si nu numai, care sef tocmai a anuntat ca se retrage in acelasi timp in care si sefa de la Leumi Bank se retrage.

Faza e ca nu au avut numarul bun si a raspuns un tanar care asculta emisiunea si a intrat perfect in joc. Le explica sumar si serios de ce se retrage pana cand si ei si-au dat seama ca s-a intors roata si cineva isi batea joc de ei si simultan si pe tanar l-a pufnit rasul.

La servici am avut o sedinta foarte interesanta, ni s-a zis despre apropiata mutare a departamentului meu intr-o camera (acum avem cat de cat niste cubulete) unde vom sta unul langa altul si bineinteles ca va creste eficienta….
Ni s-au prezentat proiecte de viitor foarte ambitioase imbracate in lozinci deosebite.
Luni e zi de ulpan spre care m-am pornit cu 1 ora si 50 de minute inainte de ora 6 la care incepe ulpanul.

Primul autobuz e ok, il iau chiar din capat de linie, al doilea din Ranana catre Tel Aviv a trecut prin fata ochilor inainte de a ma da jos din primul autobuz si am asteptat cele 20 de minute regulamentare intre autobuze iar pentru cel de al treilea autobuz am tras o fuga sanatoasa sa il prind si l-am prins:)

Nu de alta dar nu stiam in ce clasa facem in 2012.
Desi suntem o clasa serioasa nu avem o sala de clasa, asa ca am facut in sala de spectacole. Problema cea mare acolo e zgomotul provocat de sistemul de aer conditionat care face sa nu se auda om cu om. Am facut ceva prepozitii, un text, am luat ziarul de ieri, am facut despre smihut murkevet (nu ma intrebati ce e:) si apoi profesoara a intrebat cine a facut tema pe vacanta si spre surprinderea generala nimeni nu a zis sau dat nimic.
Dupa al 7 lea autobuz pe ziua de ieri am ajuns acasa unde n-am avut nici o surpriza neplacuta (despre ce ar fi putut fi vorba intr un post ce va fi postat in 2012 sigur).

Acasa am urmarit cat de cat un documentar despre un an de la inceputul revoltelor in lumea araba (greutatea majora era ca mare parte din emisiune era cu marturii in araba si cu subtitrare in ebraica jos) iar apoi a fost un episod din Savri Maranan destul de haios cu un copil care nu mai avea baterie la joc si le facea la toti observatii ascutite si deranjante.

Dupa asa un post de interesant, inchei aici cu promisiunea de nu mai posta jurnale zilnice de acest gen.