Armistitiu si liniste

Ieri seara 21 noiembrie 2012 s-a anuntat incetarea focului intre Israel si organizatiile teroriste din Fasia Gaza. Israelul a incetat la ora 9 seara orice actiune militara in timp ce din Gaza au mai sosit vreo 15 rachete dar apoi au oprit si ei lansarea de rachete.
Nu e clar in ce conditii s-a ajuns la incetarea focului, pe de o parte dupa 1500 de tinte teroriste atacate, Israelul nu mai avea decat optiunea a declansa o operatiune terestra sau de a se opri. Hamasul e evident extenuat si doborat dupa aceasta actiune. Majoritatea resurselor sale au fost distruse.
Exista temerea ca teroristii din gaza nu vor respecta incetarea focului si chiar daca nu vor mai trimite sute de rachete pe zi e sufiecient si o racheta pe zi pentru a afecta viata locuitorilor din sudul Israelului si nu numai.
La ora 10 s-a anuntat alarma de racheta in zona Askelon, nu una singura dar mai apoi s-a anuntat ca rachetele au cazut tot pe teritoriul Gazei. Dat fiind faptul ca ei au decretat azi 22 Noiembrie 2012 drept zi de sarbatoare nationala, poate e modul cum sarbatoresc ei. Inflacarat !
Sutele de rachete lansate catre Israel au produs in total 5 morti (alaturi evident multe pagube materiale si raniti). Sistemul de interceptare a rachetelor a salvat sute de vieti, sute de rachete fiind interceptate. 1000 de rachete au fost lansate din Gaza timp de o saptamana catre Israel cateva chiar catre Tel Aviv si Ierusalim.
La ora de ulpan de luni seara primul lucru care ni s-a zis e ce sa facem in caz de alarma. In esenta putea sa ne zica sa ne rugam pentru ca fiind o cladire veche cu multe sali si multi oameni in ea, planul era ca fiecare in clasa unde e, se duce langa perete si incearca sa isi protejeze fatza cu mana. Un plan datator de speranta 🙂
o alta istorie interesanta care circula e ca Hamasul suna cetatemii israelieni. Exista povestea convorbirilor cu 111 sau 000 care suna, si legenda zice ca e Hamasul care suna si vrea sa afle coordonatele GPS ale respondentului pentru a trimite o racheta. Nici nu incep sa comentez cat de absurd suna insa profesoara de la ulapn ne-a zisca secretara a sunat la numarul de la Frontul de aparare cerand lamuriri si i s-a zis ca daca primeste o asemenea convorbire sa nu raspunda.
Ieri 21 Noiembrie a fost si un atentat cu bomba in Tel Aviv. Unul foarte bizar, teroristul nu a fost sinucigas, a aruncat bomba in autobuz, in jur de 20 de raniti, cativa serios dar nici un mort. O operatiune ulterioara al carei rezultat e ca nu a fost prins teroristul. Se vorbea de un complice si de tot felu de minuni, ca ar fi fost prins in Ramat Gan cu o centura de expozibili dar acestea au ramas doar zvonuri neconfirmate.
Asta seara s-a anuntat ca teroristul a fost prins, insa informatia nu a fost cenzurata pana la prinderea intregului grup terorist ce a stat in spatele acestui atentat.

Asadar conflictul s-a incheiat pentru moment. Speram ca de acum incolo multa vreme nici o racheta nu va mai tulbura viata nici unui cetatean israelian.

Cautarea de shutaf(a) si un aragaz…

O alta experienta inedita – selectarea unei persoane pentru a ocupa camera libera din apartamentul recent inchiriat.

Deci – apart are 4 dormitoare – noi suntem 3 – pretul ce reiese in 3 e evident sensibil mai mare decat cel ce va iesi in 4 asadar am purces la gasirea celei de a patra persoane.

Primul pas a fost postarea pe facebook pe paginile noastre si pe grupurile de ulpan (al Danei si al meu) si apoi si pe grupul de ulpan de la Ierusalim ce termina tocmai in acele zile si in teorie trebuia sa isi caute cazare.

Ca nu am avut mare succes cu primele incercari e una dar faptul ca cei din grupul de ulpan ce termina acum nu au manifestat nici cel mai mic interes asta a fost cu adevarat ciudat.

Trecand am mai departe Dana a postat pe grupurile de facebook ce au tema inchirierea in Tel Aviv iar eu am postat pe craiglist si pe yad2 (un fel de anuntul telefonic sa zicem).

Craiglistu ne a adus ceva doritori, yad2 – rezultate mai mult decat modeste pana acum (e exprimare eleganta pentru a desemna conceptul de 0)

Revenind putin la fostul apartament inchiriat – in momentul in care l-am vazut acum un an si o luna, nu am verificat cum functioneaza aerul conditionat sau aragazul (nici nu mai zic de masina de spalat vase pe care nu am folosit-o de loc un an de zile).

In principiu totul a functionat dar surpriza cea mare a venit apoi, si anume noii chiriasi au reclamat ca ochiurile de la aragaz nu functioneaza corespunzator. Din nou a fost vina mea ca nu am probat functionarea lor la predarea apartamentului. Nici nu mai pomenesc ca dupa ce am eliberat apartamentul noi chiriasi m-au sunat ca nu si-au dat seama cum se deschide aragazul si am mers intr- o zi anume pana la fostul apartament sa le arat cum se face sau ca i-am lasat de la 1 iunie sa isi lase lucrurile in apartament.

Nici o fapta buna nu ramane nepedepsita asa ca pana la urma s-a ajuns cumva la concluzia ca butoanele aragazului erau defecte (eu sunt convins ca la predare nu era nici un defect, deci doar prin neglijenta noilor chiriasi s-a ajuns la vreun astfel de defect, proprietara m-a asigurat ca a fost de 2 ori si a verificat si intradevar ar fi un defect acolo) pe scurt asadar responsabilitatea acestui asa zis defect a cazut in sarcina mea – suma pretinsa de technician pentru reparatie ar fi fost de 400 de sekeli !!!!! iar dupa negocieri s-ar fi ajuns la 300 (vorbim de o reparatie ce va fi platita de mine, bineinteles).

Nu pomenesc ca nu functiona nici cuptorul dar acolo nu prea functiona el de la inceput si proprietara nu a insistat pe subiect desi mie imi pare greu de crezut ca pentru niste butonase de aragaz se pot cere 400 de sekeli….

Dar din greseli se invata…bine de stiut pe viitor

Revenind la cautarea celui de al patrulea coleg de apartament, trebuie sa recunosc ca bataie mare nu e. Nici pretul nu pentru oricine, nici multa lume nu cauta sa locuiasca intr-un apartament cu inca alti 3 colegi, nici mijlocul lui Iulie nu e vreun varf al cererii imobiliare, etc etc

Va urma

Luna Iunie – partea 1

Cred ca cea mai stresanta din acest an (adevarat – anul nu s-a incheiat si nici luna 🙂 ).
Povestea cu gasitul unui apartament si mutarea efectiva s-au dovedit a fi cat se poate de stresante si solicitante.
Pana la urma am inchiriat un apartament de 5 camere – salon si 4 dormitoare in zona Bursei in Ramat Gan cu inca 2 colegi de apartament (urmand a gasi si al patrulea coleg pentru a aduce costul de persoana la un nivel rezonabil).
Apartamentul e situat intr-un complex de 4 cladiri care impart un mic complex de agrement cu sala de fitness, ping pong, squash, sauna si ultima dar evident ca nu cea din urma, piscina – complex ce are si el pretul sau dar care sper sa merite. (voi fi obligat sa invat sa inot, nu-i asa?)
Am eliberat dupa un an apartamentul din Givataim, avand un gol de spatiu locativ de 2 saptamani pana la inceperea contractului de inchiriere din Ramat Gan de la 1 iulie. Acest gol l-am umplut decent pana acum stand pe la rude – o zi in Tel Aviv si aproape o saptamana in Rehovot (am facut naveta cu trenul – alta experienta).
Mai stresant decat dormitul meu efectiv a fost depozitarea temporara a tuturor lucrurilor din apartament – proces pe care l-am dovedit de asemenea.
Desi o perioada stresanta a fost si plina de invataminte – mi-am dat seama sau reconfirmat pe cine pot sa ma bazez in momente mai grele si pe cine…nu :). Nici la capitolu asta nu pot zice ca am avut mari surprize iar pe viitor chiar ca nu voi mai avea.
Am inceput si noul servici la Claims Conference, un loc de munca destul de placut, cu program de la 8 la 4. Locatia este centrala in Tel Aviv, am un colectiv simpatic din care fac parte si cativa colegi vorbitori de limba romana:)
Desi in ultima vreme am neglijat cam mult limba ebraica – trebuie sa ma laud putin cu faptul ca la inchiderea contractului de inchiriere din Givataim a trebuit sa sun la lumina, gaz si apa sa inchid contractele, lucru pe care l-am reusit in mare masura, purtand discutiile doar in limba ebraica. Nici nu mai pomenesc ca intreg trainingul la noul servici e doar in limba ebraica.
Ma opresc aici. A mai ramas ultima decada a lunii pana la atat de mult asteptata mutare in apartamentul atat de mult cautat si gasit dupa atat de mult timp. Voi reveni:)

Luna mai

Cu siguranta a fost cea mai plina luna de anul asta.
Prima zi a lunii petrecuta in Romania la picnicul de la Comana, apoi Macholul de la Predeal de miercuri pana duminica iar duminica asteptata reintoarcere in Israelץ
Ajungand luni la servici, pe la pranz sunt anuntat ca ne mutam din nou in Raanana cu serviciul, prognozata unire a firmelor nemaifiind de actualitate iar toti angajatii firmei care se mutasera din Raanana se intorceau de unde au plecat.
Se reintorcea asadar naveta de 4 ore pe zi si se inchideau posibilitatile pe care totusi unirea cu cealalta firma le-ar fi oferit.
Se reducea imens timpul si energia disponibila cautarii unei chirii noi – pe 15 iunie expira contractul de inchiriere din Givataim pe care nu il prelungeam.
Marti a fost mutarea efectiva in Ranana – moment ce ar putea sta in dictionar la cuvantul “bassa”.
Mi-am exprimat opinia ca aceasta mutare ma dezavantajeaza teribil si mi s-a zis sa ma gandesc.(de catre sef adica).
Pe de alta parte cautatul de chirie pleca de la planul initial de a cauta sa ma adaug shutaf (coleg de apartament) intr-un apartament unde unul din chiriasi pleca si se cauta altcineva (practica deosebit de raspandita).
Norocul meu sau nenorocul altora a fost ca in exact aceasi perioada, s-a ivit poate cea mai convenabila solutie de sutafeala (cel putin pentru mine).
Dupa o scurta perioada de incertitudine am inceput sa cautam un apartment de 4 camere – eu, Amir si Dana. In principiu planul era gasirea unui apartament in Tel Aviv sau in Ramat Gan in zona Bursei.
Dupa 10 zile de cautari pot zice ca am vazut cam tot ce e pe piata. Numarul de apartamente noi aparute e neglijabil iar numarul celor vechi care reapar e considerabil, ceea ce ma face sa concluzionez ca nu exista nici foarte multa cerere pe piata. Acelasi apartament aparut duminica cu 8500 ajunge joi sa fie postat cu 8000 ( de un agent – e adevarat) iar altele postate acu 2 saptamani cu 7500 ajung sa fie postate cu 8000 (ce logica !!! nu au gasit pe nimeni timp de 2 saptamani si au decis sa mareasca pretul !!!). Un alt apartament e postat de proprietar cu 8600 iar de agent cu 7900.
Am vazut tot, de la un apartament uimitor in Migdalei Tel Aviv la etajul 18, 3 apartamente in Sderot Hahaskala 17 de la etajul 16 pana la 24, pana la apartamente nu departe de plaja sau in inima Tel Avivului dar si apartamente in Ramat Gan mai aproape sau mai departe de Tel Aviv.
Revenind la servici, era evident ca naveta spre Raanana nu poate continua.
Printr-o succesiune de evenimente cat se poate de bine cronometrate si sicronizate, mi-am gasit un alt servici, evident mi-am dat demisia de la serviciul din Ranana iar ultima zi de lucru a fost chiar ultima zi a lunii mai. 10 Iunie e prima zi la noul servici. Servici in Tel Aviv, cu orar excelent (subiect asupra caruia voi reveni).
Revenind la cautarea de chirie, sfarsitul lunii mai ne gaseste fara o situatie clara. O problema e lipsa de noi apartamente care sa apara pe piata – in acelasi timp trebuie sa recunosc ca exista si o cerere foarte slaba pe piata, aceleasi apartamente stau deja de 3 saptamani in anunturi.
Pe 30 a fost si ultima zi a ulpanului inceput in noiembrie anul trecut, am primit certificatele de rigoare si am vazut un film documentar deosebit de interesant.
Ultima zi a lunii si implicit ultima zi la acest servici a venit cu o surpriza placuta. Dat fiind ca era si pentru inca o colega ultima zi in firma s-a facut o mica reuniune de ramas bun cu tort si suc.
Luna mai a fost o luna plina, dar e evident ca iunie nu va fi deloc plictisitoare:)

Din nou in Israel

dupa 17 zile in Romania

O vacanta putin cam lunga. Ironia face ca sa mi fi luat un concediu atat de lung (si evident fara plata – luasem deja concediul cuvenit la precedenta vizita in Romania) cand lucram in Ranana (stiuta poveste – 4 ore pe zi pe drum cu 6 autobuze). Dupa ce mi am luat concediul departamentul unde lucram ( eu, o colega si seful) ne am mutat cu locatia intr un birou din Ramat Gan aflat la o distanta de mers pe jos de unde locuiesc acum. Dintr-o data se eliberasera zilnic peste 2 ore din timpul meu si motivatia initiala a concediului atat de lung nu mai era valabila. Dar cine rade la urma rade mai bine (si oare cine rade?) asa ca in ziua cand am revenit la servici si in Israel am fost anuntat ca prognozata unire a firmei cu alta firme care fusese baza mutarii nu mai e in vigoare si sa imi strang lucrurile pentru a ne intoarce in Ranana.

O veste la care nu ma asteptam deloc si care cu siguranta nu imi face nici un fel de placere. Cum voi iesi din aceasta intorsatura nedorita veti afla dupa ce evident voi descoperi si eu.

Cum a fost in Romania – am bifat si nunta, mi-am incheiat epopeea cu dintii, am fost si la Iom Haatzmaut la Jcc si la Comana de 1 mai, am fost si la Mahol Romania (sper ca de anii viitori sa nu mai permit sa particip:) ), am fost acasa cu autobuzul care face drumul fara sfarsit Bucuresti Radauti, m-am intors cu trenul sauna Suceava Bucuresti, am regasit lucrurile de care nu imi era dor deloc si cele ce care imi era dor, mi-a fost dor de Israel si am regasit aici lucrurile de care mi-a fost dor dar si pe cele de care nu mi-a fost dor.

Super bucuros de orele in plus avute dimineata mi-am luat din Romania home cinema -ul de acasa ( fara boxe totusi) dar acum pana una alta voi asculta muzica tot pe iphone in autobuze si statii de autobuz. Mi am mai luat din Romania cafea si ceai subiect de copios amuzament israelian.

Am revenit luni dimineata in Israel, luni la pranz am primit atat de neplacuta a mutarii iar seara am mers la ulpan. A fost o lectie deosebita, un moment pe care mi-l voi reaminti cu placere multa vreme. Pornind de la faptul ca tocmai trecuse ziua Independentei si pornind de la un material din ziar pe care urma sa il parcurgem si care se referea la parerile catorva ambasadori privind ceea ce le place in Israel, profesoara ne-a cerut tuturor sa zicem un singur lucru care ne place cel mai mult in Israel.

Poate cea mai frumoasa interventie a fost a unei colege care a zis ca aici nu exista “nu exista”. Eu am zis ca imi place ca oamenii zambesc pe strada ceea ce arata ca sunt veseli si in suflet, iar cu exceptia unei colege care nu a vrut sa zica nimic toti au zis lucruri deosebit de frumoase. Chiar profesoara ne-a zis ca a fost o lectie deosebit de placuta iar seara acasa i-a povestit sotului si au fost chiar fericiti ca traiesc in Israel. Dar tot ea ne-a zis, a venit apoi dimineata si a auzit stirile legate de coalitia creata in Knesset bazata nu pe cele mai curate interese si fericirea de a trai in Israel s-a mai estompat.

Va urma…

Pesach la Ulpan Gordon

Mai e putin pana la Pesach, primul meu Pesach petrecut in Israel.

Pana la Pesah mai e, insa am avut deja o celebrare sarbatoareasca la ulpan.

O surpriza foarte placuta, o celebrare festiva impreuna cu toate clasele de seara, cu un Seder evident mult scurtat dar foarte reusit, cu cantece si voie buna, mancare si vin din belsug.

Un prim seder in care inteleg mai mult din cuvintele din Hagada:)

Mai putin de o saptamana pana la Pesah, va urez tuturor un Pesah Fericit si Casher (cat de poate).

Fara hametz in casa si mai ales fara hametz in suflet !

O saptamana buna – prima parte

Dupa 8 luni in care am facut zilnic naveta intre Givataim – actualul meu loc de domiciliu si Ranana – unde isi avea sediul firma unde lucrez acum

in sfarsit aceasta naveta zilnica lunga si obositoare care consta de obicei in schimbarea a trei autobuze si dura intre 90 si 120 de minute pentru un singur drum

asadar in sfarsit – printr-o circumstanta norocoasa – departamentul unde lucrez se muta in Ramat Gan asadar o distanta de maxim 30 de minute si un singur autobuz

asadar dintr-o data 3 ore in plus pe zi 🙂

am denumit postul “prima parte” pentru ca va mai fi cel putin o parte 🙂