Cartea raiului

Cartea Raiului e o carte scrisă de Itic Mangher şi publicată în 1939.
Versiunea în limba română pe care am lecturat-o a apărut în anul 1978 la editura Kriterion în traducerea lui Iosif Andronic (originalul e în limba idiş) sub titlul complet de ” Cartea Raiului neasemuita descriere a vietii lui Smul Abe Abervo”.
Cartea am imprumutat-o de la biblioteca Safran situata pe strada Negustori din Bucuresti deschisa tuturor zilnic 8-15 .
Cartea e o poveste despre Rai, de unde un copil se naste pe pamant si in urma unui bine ticluit siretlic nu uita cum era in Rai asa ca le povesteste deindata parintilor si mai marilor satului cele mai de seama evenimente din viata sa ingereasca. Autorul se identifica cu eroul romanului fiind si el prea des pus in situatia de a-si abandona caminul in cautarea unui destin mai bun.
Itic Mangher s-a nascut in Cernauti in 1901 pe atunci in Imperiul Austro-Ungar. In prejma razboiului se muta in Iasi, in 1921 se muta in Bucuresti iar in 1927 pleaca in Polonia la Varsovia unde cunoaste cea mai imbelsugata perioada de creatie. In 1938 pleaca la Paris de unde ajunge in Anglia si traieste 11 ani neimpliniti. In 1958 pleca in Israel unde isi gaseste sfarsitul in 1969. Baladele sale scrise in idis sunt pline de farmec si intelesuri cu o gama variata de teme de la suferinta pana la trairile comune ale societatii evreiesti.
Viata lui Mangher a facut subiectul unui documentar realizat de Radu Gabrea si numit “Itzik Manger”.
Raiul descris e un rai pamantean cu saraci si bogati, cu dezamagiri si sperante avand drept vecini un rai crestin si un altul musulman. Eroul romanului are ocazia de a face o plina de evenimente drumetie in raiul crestin iar din raiul musulman o trupa de iluzionisti turci face o vizita in raiul evreiesc chiar inainte de a se petrece exilarea pe pamanat a eroului nostru Smul Abe.
Raiul e descris asadar drept un pamant oarecare, un colt din pamantul nostru necajit care zilnic ne sileste sa ne gandim la rai.
in prefata publicata in ianuarie 1939 Mangher scria “in aceasta carte de o voioasa deznadejde, in acest ras-plans se afla mai multe din cele mai intime clipe traite: multe din propria-mi viata, suferinta si iubire.
Cititorul ramane fermecat de o carte unica si mai multe regrete: de a nu putea savura cartea in forma ei initiala in limba idis si de a nu putea accesa in limba romana prea multe din scrierile consacrate in limba idis.
Dau mai jos un mic fragment:
“La o adunare a ingerilor, s-a ajuns asa departe incat ingerul Ioine Toib a prezentat propunerea sa se ceara Stapanitorului Lumii sa limiteze drepturile sfintilor si sa fixeze o anumita cota de intrare a lor in Rai. Mai toti ingerii au aplaudat aceasta propunere. Aproape sigur ca ar fii intrunit majoritatea. Da’ sfintii au avut noroc. Intru apararea lor s-a ridicat, in ultima clipa, un inger cu par galbui, cam mistic pe numele lui Reziel. El s-a ridicat si a tinut o cuvantare. Din ce-a vorbit nimeni nu a inteles nimic. Indeobste, e greu de inteles ceva din vorbirile acestui inger. Dar totusi un lucru a reiesit din luarea sa de cuvant- anume ca el le tinea partea sfintilor, ca e impotriva propunerii facute de ingerul Ioine Toib Poise Isruel- tradator al lui Israel – si Haman. Se isca zarva. Ingerul Reziel se bucura de prestigiu in Rai. Tocmai pentru ca nu se intelege nimic din vorbirile lui, multi presupun ca, vedeti dumneavoastra, cine stie ce intelepciune ‘nalta zace in ele.”

si bonus una din cele mai cunoscute poeme ale sale
transliterarea si traducerea in engleza

Afn veg shteyt a boym, / On the road stands a tree,
Shteyt er ayngeboygn, / It stands bent over,
Ale feygl funem boym / All the birds of the tree
Zaynen zikh tsefloygn. / Have dispersed.
Dray keyn mizrekh, dray keyn mayrev, / Three toward the east, three toward the west,
Un der resht keyn dorem, / And the rest toward the south,
Un dem boym gelozt aleyn / And have left the tree alone
Hefker far dem shturem. / Unlooked-after before the storm.
Zog ikh tsu der mamen, “her, / I say to my mother, “Listen,
Zolst mir nor nit shtern, / Don’t interfere with me,
Vel ikh, mame, eyns un tsvey / Mother, I will in no time
Bald a foygl vern. / Soon become a bird.
Ikh vel zitsn afn boym / I will sit on the tree
Un vel im farvign / And will put him to sleep
Ibern vinter mit a treyst, / Over the winter with consolation,
Mit a sheynem nign.” / With a beautiful melody.”
(refrain)
Zogt di mame, “nite, kind,” / Says the mother, “No, child,”
Un zi veynt mit trern, / And she cries with tears,
“Vest kholile afn boym / “On the tree, God forbid, you will
Mir farfroyrn vern.” / Freeze to death on me.”
Zog ikh, “mame, s’iz a shod / Says I, “Mother, (your tears) are a waste of
Dayne sheyne oygn, / Your beautiful eyes,
Un eyder vos un eyder ven, / Before you know it,
Bin ikh mir a foygl.” / I will become a bird.”
Veynt di mame, “Itsik, kroyn, / Cries the mother, “Itsik, my crown,
Ze, um gotes viln, / For God’s sake,
Nem zikh mit a shalikl, / Take with you a scarf,
Kenst zikh nokh farkiln. / You can catch cold.
Di kaloshn tu zikh on, / Put on your galoshes,
S’geyt a sharfer vinter, / It is a bitter winter,
Un di kutshme nem oykh mit, / And also take the fur hat,
Vey iz mir un vind mir.” / Woe is me, woe is me.”
(refrain)
“Un dos vinter-laybl nem / “And your winter undershirt
Tu es on, du shoyte, / Put on, you blockhead,
Oyb du vilst nit zayn keyn gast / If you do not want to be a guest
Tsvishn ale toyte.” / Among the dead.”
Kh’heyb di fligl, s’iz mir shver, / I lift up my wings, it’s hard for me,
Tsu fil, tsu fil zakhn / In too many, too many things
Hot di mame ongeton / Has my mother dressed
Ir feygele, dem shvakhn. / Her little bird, the weak one.
Kuk ikh troyerik mir arayn / I gaze sadly into
In mayn mames oygn, / My mother’s eyes,
S’hot ir libshaft nit gelozt / Her love has not let me
Vern mir a foygl. / Become a bird.
Afn veg shteyt a boym, / On the road stands a tree,
Shteyt er ayngeboygn, / It stands bent over,
Ale feygl funem boym / All the birds of the tree
Zaynen zikh tsefloygn. / Have dispersed.